TRICOURI (CU BURTĂ ŞI FĂRĂ) PLUTIND, ÎN ZBOR IMPOSIBIL, ÎN VIS, AŞTEPTÎND.

Am un tricou care mă arată burtos, e moale rău (tricoul). Am altul care mi-ascunde burtica, material mai ţapăn, pasămite. M-am prins de unde diferenţa asta majoră de percepţie, într-un tîrziu, după ce mi-am admirat îndelung reflexia prin vitrine şi geamuri, din varii unghiuri, mergînd ori stînd locului: ăla ţapăn stă drapat pe ţîţe şi-acoperă burta, de aia, ălălalt nu. Chestie de atitudine: să ţii spatele drept şi pieptu-nainte te face suplu, pînă la urmă, oricît ai fi de gras. Concluzia număru’ doi: e folositor să ai ţîţe, indiferent ce sex ai, te-ajută.
După acest intermezzo profund intelectual, hai să vorbim despre starea de zbor, atîta efort de imaginaţie putem face şi noi în Săptămîna Mare.
Starea de zbor e un sentiment, o senzaţie mai degrabă, un cé, o stare, ce ţi se-ntîmplă atunci cînd te desprinzi de toate cele ce te-nconjoară, se pare. În primul rînd de tot ce e material; apoi de dorinţe, invidii, tristeţi, păreri de rău, conştiinţa propriilor limitări, frică, durere. Mda, de-aia nu prea ne-nghesuim să zburăm de unii singuri, altfel decît in our dreams. Şi-atunci folosim tot soiul de paleative, să ne “lipim” şi noi un pic de starea de zbor, ca idee măcar: aripi, motoare, kerosen, paraşute, stewardese, pungi de vomă, centuri. Sîntem gata să dăm şi bani pentru asta...
De unde-am pornit şi unde-am ajuns: toată adunătura asta de cuvinte, cînd o citesc, îmi pare la-nceput ca un copac ce se ţine numai în scoarţă. Surprinzător, în scoarţă ori pur şi simplu în aer tot stă, asta e minunat la cuvinte se pare, sînt cărămizile perfecte, poţi să faci orice cu ele, nu se dărîmă, oricît de eterică ar fi construcţia, un haiku de pildă e mai mult aer decît cuvinte, e şi asta o formă de zbor, bingo, am descoperit o formă de zbor.

Mă duc să visez că zbor. Nu garantez că mă-ntorc, în vis se petrec o seamă de întîmplări interesante, de ce m-aş întoarce-napoi în lumea asta atît de concretă şi rece, sincer vă-ntreb, cînd aş putea să zbor mai departe, de unul singur, în visul meu perfect. Pe bune, aştept să-mi spuneţi un motiv serios să mă-ntorc. Unul singur măcar.