HURRICANE.

Nitzan Shayer - Hurricane [The Voice Israel 4]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "HURRICANE." ***

HE-HE-HEROINA. MEA.

Astrid Petcu - Sub Pielea Mea [Vocea Romaniei 2016]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "HE-HE-HEROINA. MEA." ***

ALL ABOUT THE B..ASS

Ellina Reșetnikova & Maria Eroian - All About The Bass [The Voice Russia, Season 4]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ALL ABOUT THE B..ASS" ***

SOME REMOTE THOUGHTS, BY J.

De la nivelul pavajului realitatea se vede altfel, nu mai ai unde să cazi. Piatră cubică neagră, stradă pietonală, noapte, frig. Şocul loviturii se estompează aproape imediat, rămîne doar o urmă vag dureroasă, cel mai probabil pînă mîine se va învineţi. Ai obţinut exact ce ai vrut, îţi spui cu un zîmbet interior, să nu mai simţi aproape nimic. Undeva, departe, vuietul sacadat al unei petreceri. Voci. Mai întîi voci de străini, apoi, după o vreme, voci de prieteni. Uneori e bine să ai prieteni, îţi spui, chiar daca nu mai eşti în stare să-i vezi. Ştii că-s acolo, exact cînd ai nevoie de ei. În rest, realitate topită într-o pastă amorfă, împănată cu rare sclipiri de luciditate. Exact cum ţi-ai dorit, inconştient. Inconştientule..

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SOME REMOTE THOUGHTS, BY J." ***

MELANCHOLY, BY JMJ

Jean Michel Jarre - Melancholic Rodeo

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MELANCHOLY, BY JMJ" ***

ŞOAPTE ÎN BEZNǍ, BY LEM

"... Am rămas singur pe betonul încins de soare. Am privit în jur. Vizitasem deja clădirile din celălalt capăt al curții, acolo se aflau compactoarele și presele. Datorită distanței și a izolării fonice, nu auzeam nici măcar un murmur. Ceva mai aproape, înapoia anexei unde dispăruse Marger, se afla o clădire scundă și neobișnuit de lungă, un fel de baracă din tablă; am pornit într-acolo în căutare de umbră, însă căldura degajată de pereții metalici era insuportabilă. Eram gata să plec, când am auzit un sunet ciudat venind din interiorul barăcii, dificil de identificat, cîtuși de puțin asemănător cu zgomotul de lucru al mașinilor. Încă treizeci de pași și am ajuns la o ușă din oțel. În fața ei se afla un robot. La vederea mea, robotul deschise ușa și păși în lateral. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ŞOAPTE ÎN BEZNǍ, BY LEM" ***

UN ZÎMBET, DE VARǍ :)

Taxi ft. Irina-Margareta Nistor - Subtitrarea la români

"..Eşti un nenorocit, prost şi mic 
Şi nu eşti bun de nimic..." 
:))))

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "UN ZÎMBET, DE VARǍ :)" ***

... GOOD INTENT...

Kimbra - "Good Intent" [Official Music Video]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "... GOOD INTENT..." ***

IRA MELANOX STYLE

Ira Melanox by Serge Brussolo - cover

În Ira Melanox, Serge Brussolo descrie o lume a viitorului nebună, în care stresul îşi pune amprenta pe oameni în moduri aberante. La o extremă, cei cu oase friabile, "de sticlă", gata să-şi fractureze cîte un os la orice gest mai brusc, nemaivorbind de efort. Aceştia îşi duc viaţa sub strictă supraveghere medicală, avînd reţetă inclusiv pentru greutatea maximă a paharelor pe care le pot ridica, la bar. Reţetă care nu-l împiedică pe cîte unu' să facă implozie şi să se transforme într-un soi de piftie în faţa celorlalţi, boala fiind evolutivă. În faza terminală ajung precum melcii, în cochilii de ghips, susţinuţi în viaţă de aparate, într-o clinică lugubru de tăcută. La cealaltă extremă, alţii dezvoltă terminaţii osoase abundente, precum coarnele, care cresc neîncetat pînă-i acoperă ca o scoică dură, iar ei intră într-o stare catatonică, închistaţi complet. Şi mai zice el şi alte chestii, în restul de 99% din cartea aia, da' nu-mi stă mie capul la ele acum.

Am aflat de pe net zilele astea ploioase, de nevoie, că a noastră coloană vertebrală şi discurile ei năzdrăvane ar fi, din punct de vedere tehnic, o structură pretensionată, precomprimată mai exact, pentru a putea rezista presiunilor enorme la care e supusă. Contractura musculaturii toraco-abdominale scade presiunea suportată de coloană, mai scrie acolo. Că un om mai slab îşi solicită coloana mai puţin decît unul gras, nu doar fiindcă e mai slab cică, ci fiindcă tonusul musculaturii lui toraco-abdominale e mai bun, preluînd o parte mai mare din sarcină. Aici stau bine pe de-o parte, c-am slăbit, şi prost pe de altă parte, că n-am pus în locul şuncii nişte muşchi, ceva. Că atunci cînd te-apucă criza de spate, singura soluţie e să te culci pe-o parte cu genunchii îndoiţi şi cît mai ridicaţi, poziţia asta fetală fiind singura poziţie care ar scădea presiunea şi ar ajuta la refacerea discurilor intervertebrale, echivalentă cică cu ghipsarea fracturilor. Nu să stai în picioare, ori în fund, cu spatele chiar sprijinit, ori întins cu faţa-n sus, poziţiile astea nu reduc presiunea. Că e bine să încălzeşti zona, însă nu prea tare, existînd riscul ca o încălzire prea puternică să intensifice durerea. Eu am utilizat încărcătorul de la laptop, legat cu un fular :). Nici prea rece, nici prea cald. Ca la zmei. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "IRA MELANOX STYLE" ***

UMOR, CICǍ. CORPORATE.

-----Original Message-----

From: actitime
Sent: Tuesday, March 26, 2013 11:41 AM
To: gabriel bardac
Subject: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013

Dear Gabriel Bardac,

You have not recorded sufficient time for Wednesday, Mar 13, 2013.

Expected time-track:
7:00
Recorded time-track:
0:00

Please make sure that you entered all working and leave time for the specified date range.
Customer / Project
Tasks
Spent
Comments

March 13, Wednesday

Edit time-track <http://17X.XXX.XXX.XXX:8080/HR/user/submit_tt.do?dateStr=20130313>
Total:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00

Total for the date range:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00
________________________________


De la: gabriel bardac
Trimis: 26 martie 2013 11:43
Către: actitime
Subiect: RE: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013

Draga Actitime,

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "UMOR, CICǍ. CORPORATE. " ***

AM DREPTUL SǍ...

"My work here is done.."

Am dreptul să... rîgîi. E dreptul meu, cîştigat cu greu. Barf!...
:)

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "AM DREPTUL SǍ..." ***

NEMULŢUMIREA DE BINE. BINELE CELORLALŢI [REPOSTARE]

GreenFaceLana
Nemulţumirea i se revarsă din priviri într-o deversare continuă şi sinuoasă de valuri, concentrică. Coboară apoi, pătură grea, la nivelul podelei, se-adună încet de jur împrejurul gleznelor, compactă precum ceaţa de scenă.
Cutele fine converg şi ele radial către buze, gura uscată de pungă legată strîns cu un şnur, în ciuda tuturor celorlalţi.
Orice i-ai spune nu-i e pe plac, cu un minim efort găseşte cusur în tot ce se-ntîmplă să-i stea împrejur mai mult de două secunde. Ucide cu premeditare rîsul cu o simplă ridicare din umeri, duşmăneşte în mod natural buna dispoziţie, are un talent special, unic. Încorporat, din construcţie.
Se hrăneşte cu vise, vise vii, suculente, vise pline de sevă - visele celorlalţi, evident - pe care le prinde din zbor cu mişcări precis coordonate atunci cînd îi trec pe lîngă urechi, fîlfîind din aripile alb - străvezii cu atîta inconştienţă. Nici măcar un vis nu i-a scăpat pînă acum, consideră asta un motiv de mîndrie, deoarece sînt proaspete, verzi şi-atît de gustoase. Numai speranţa din vise n-o poate înghiţi de nici o culoare, i se prelinge-napoi de-a lungul unei cute a gurii uscate, firişor alb - lăptos, mai întîi adunîndu-i-se pe bărbie şi-apoi picurînd strălucitor pe jos, la răstimpuri.

Lasă în urmă o dîră inegală de puncte şi linii, mesaj morse către întreaga lume, criptînd pe vecie în sine ura de idealuri, ura de vise, ura de speranţă, ura de viaţă. Ura de starea de bine a celorlalţi, jignitoare prin simpla ei existenţă.


Am avut acum din nou, peste ani, exact aceleaşi senzaţii acute de lipsă de perspectivă şi de sens ca şi-atunci. Probabil fiindcă totul e ciclic, de aia. Nici atunci nu le-am acceptat ca părţi fireşti ale vieţii, ei bine, nici acum. Pentru că pur şi simplu nu sînt.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NEMULŢUMIREA DE BINE. BINELE CELORLALŢI [REPOSTARE]" ***

CLOUDS ON THE MOVE (2)

Clouds on the move 2 by George

Vineri l-am "corupt" iar pe George, la încă un shooting de nori. Acum, ceva mai după gustu' meu. A stat lîngă mine în vînt, cu stoicism, pentru cele 600 de poze, făcute la cîte 2 secunde. Adică vreo jumătate de oră, cu totul. Am "suferit" şi eu, fiindcă aparatul foto era sprijinit, în lipsă de altceva, de pachetul meu de ţigări. M-am abţinut. Arta cere sacrificii, nu?...
Conform tradiţiei, am făcut şi o variantă 16/9, cu altă linie melodică, din Mike Oldfield. Pentru cine e curios, se află aici.

Gîndurile trec înainte, ca norii. Fruntea, în schimb, nu mai este la fel de senină...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "CLOUDS ON THE MOVE (2)" ***

CUVINTELE, NU.

Some darkness and me by George
Cuvintele nu se lipesc uşor de mine zilele astea. Deşi de cînd mă ştiu am fost fascinat de capacitatea lor de a transmite stări complexe, nuanţe fine, zilele astea m-am afundat în imagini şi-n sunete. E bine şi-acolo, e linişte. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "CUVINTELE, NU." ***

NON-HUMAN

Enya - La Soñadora

M-am gîndit mult, ieri şi azi. Am vrut să scriu altceva, mult mai mult, cu metafore, cu idei, cu concepte, cu demonstraţii, cu... sentimente. Însă mi-am dat seama că nu are rost.
Pe scurt, unii indivizi cu aparenţă de oameni nu-s oameni. Poate că n-au fost niciodată, nu ştiu. Însă nu-s. Şi cel mai probabil nu vor fi niciodată. Nu simt ca oamenii normali, au o formă de autism emoţional. Deci nu-ţi pot fi prieteni. Nu te pot iubi. N-au cum. Le lipseşte ceva, esenţial.
Azi am pus o lumînare la biserică, pentru un ne-om. Deşi nu-mi fac cine ştie ce speranţe, poate totuşi o să-l ajute, în faţa lui Dumnezeu.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NON-HUMAN" ***

NEXT TIME I'LL BE READY

Niciodată pînă acum n-am fost muşcat de vreun cîine. Am fost lătrat, chiar şi încolţit de cîteva ori de cîte o haită întreagă, însă niciodată nu m-au gustat. Am metoda mea de a le face faţă. În primul rînd, stau cu faţa la ei şi nu fac nici un pas înapoi. Dacă încearcă să mă-nconjoare, nu-i scap din ochi pe nici unul, întorcîndu-mă cînd şi cînd către ăia din spate. Privirea fixă mai întîi îi întărîtă, iar dupa vreo zece secunde îi intimidează, am observat. Apoi, ţin mîinile pe lînga corp cu palmele deschise, orientate spre ei, le rotesc încet, să-i cuprindă pe toţi. Am observat că atunci cînd fac asta devin defensivi şi dau înapoi, nedepăşind niciodată limita de o jumătate de metru, oricît de tare ar lătra şi s-ar repezi. Apoi le vorbesc, cu voce normală, zîmbindu-le, îi întreb de exemplu ce mai fac. Acela e momentul cînd cei mai mulţi se retrag, iar cei rămaşi "pe baricade", fără susţinere, latră deja pe alt ton, speriat. Nu îi atac, aşa că în curînd tac şi aceia. Vorbesc în continuare cu ei, de toate alea, le povestesc cum a fost ziua pentru mine, de pildă. Peste cîteva minute, cîţiva deja dau din coadă. Atunci pot să plec.

Celelalte Cuvinte - Dacă vrei

 
O singură dată, era să mă composteze o căţea. După ce reuşisem să-i fac faţă, s-a retras, apoi a revenit pe la spate tăcută şi m-a apucat de bocanc, lîngă călcîi, în dreptul tendonului. Bocancul era gros. Cică era o căţea cu pui şi de-aia, mi s-a explicat de către vecini. Căţelele cu pui nu respectă regulile, m-am gîndit atunci. Mi-am amintit de chestia asta, citind azi pe net ceva, despre care nu voi vorbi. Nu era cu cîini, ci cu oameni.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NEXT TIME I'LL BE READY" ***

REDEFINIREA FIRESCULUI: NOAPTEA IGUANEI, BEST OF. IN FACT, MOST OF...

                             >>> LINK <<<

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "REDEFINIREA FIRESCULUI: NOAPTEA IGUANEI, BEST OF. IN FACT, MOST OF..." ***

IL FUMO...

Mă uitam la fumul ţigării, cum se ridică din scrumieră. Alb, cîrlionţat. Apoi cum se-mprăştie, de parcă nici n-ar fi fost, precum anumite iluzii. Iluziile ni le facem singuri, acordînd încredere unor oameni care n-o merită, punct. Mda. Iau ţigarea, îi scutur scrumul, apoi trag din ea, adînc. Ţin fumul în mine vreo secundă, apoi îl suflu. Îl privesc, gînditor cum se-mprăştie. Fumul ăsta nu mai e alb, îmi zic, precum cel nefumat. E gri. De parcă, fumîndu-l, l-aş fi murdărit. Gîndul îmi provoacă un zîmbet, trist.
Ideea e să verifici că ceilalţi sînt oameni, înainte de-a le acorda încredere, înainte de a-ţi face iluzii. Asta fiindcă, culmea, unii chiar sînt oameni. În aceia poţi să ai încredere, în ceilalţi nu. Ar trebui să existe un test instant, ceva, pentru a-i putea verifica, înainte să-ţi faci iluzii şi vise, înainte de-a apuca să-ţi pui încrederea în ei. Precum testul turnesolului. Asta fiindcă aparenţele înşeală. În sfîrşit.
Fumez, aşteptînd un mesaj, ca pe-un glonţ îl aştept. În final nu rămîn dezamagit, primesc o rafală :). Viaţa e frumoasă, indeed. Şi plină de surprize...
N-am refuzat niciodată cu adevărat suferinţa. Am privit-o însă ca pe un preţ, ce trebuie plătit, pentru a obţine altceva, mult mai important. Pentru a obţine o împlinire. În ciuda celor încasate pînă acum, sînt convins că voi atinge ŞI acel prag. Fiindcă sînt un om... determinat. Ştiu că unii m-ar considera încăpăţînat, ştiu.
Cică fumul / fumatul ucide. Frumoasă minciună statistică... Fiecare ţigare ar însemna cică vreo cinci minute pierdute, din viaţă. Partea frumoasă e că, oricum ai întoarce-o, minutele astea le vei (le voi...) pierde la sfîrşitul vieţii, nu acum. Atunci cînd, probabil, nu vor mai conta. Acum simt că le trăiesc, fumînd.
Aş vrea ca pe toate pachetele de ţigări, afirmaţia asta, că fumul / fumatul ucide, să fie scrisă în italiană. Fiindcă limba asta e atît de majestuasă, încît pînă şi o înjurătură, ori o sentinţă cu moartea, sună... elegant. Iubesc eleganţa, în toate. Balanţă.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "IL FUMO..." ***

NEGRU, DE TOHANI

Azi mi-au ieşit cam toate, cu muncă. Ce-i drept, nu de-a gata. Am rîs, am muncit, am analizat, am privit, m-am lăsat pozat, am bîrfit, am fumat, am glumit, la sfîrşit am fost chiar şi umpic obosit... Am avut în final un sentiment de linişte, de echilibru, aş putea zice chiar de accomplishment, din cauza căruia nici cîinii care mă latră de regulă dintr-o curte, în drumu' spre casă, nu m-au mai lătrat în seara asta. I-am privit în ochii lor negri, de ciobaneşti germani şi i-am întrebat, cu voce joasă şi-un zîmbet, prin gard: Ce faceţi, măi, băieţi?... M-au privit lung înapoi, cu urechile ciulite, tăcuţi, cu o negrăita speranţă parcă. Şi-o zecime de secundă m-am simţit de parcă i-aş fi minţit, de parcă i-aş fi trădat, dîndu-le speranţa că voi fi bun cu ei, că pînă la cîineasca lor moarte îi voi însoţi, zi de zi, că-i voi peria şi-i voi mîngîia, că alături de mine cîte zile-or trăi, grij nu vor avea... Oare a arăta cuiva bunătate, a-i da o speranţă, a-i împărtăşi un vis, e-un lucru atît de rău?... Oare-i devii dator prin asta cu însăşi împlinirea acelui vis, a acelei speranţe?... Şi asta de ce, fiindca acela n-are destulă imaginaţie?... Fiindca n-are capacitatea de-a se ridica, din cenuşa esecurilor proprii, prin propriile lui forţe?... Oare domnia cumplitei legi a talionului, după atîta amar de vreme, încă nu s-a încheiat?... Oare am ajuns să răspundem cu capul pînă şi pentru intenţiile noastre bune?...

Vinu' din pozǎ fu bun, îl primii nu mai ştiu exact cînd şi de la cine, demidulce, cică. Că tot primesc, de sărbători. Da' numa' roşu, nicicum alb... Oare oamenii ăştia chiar n-au aflat că-s predispus la hipertensiune?...

Şi uite-aici o combinaţie care trebuia făcută, de mult: Pillars of Versailles by DJ Drunken Master ( :P ) & The Freeway Race from Matrix Reloaded. Ei bine asta, da, ridică cu adevărat tensiunea...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NEGRU, DE TOHANI" ***

ÎNTOARCEREA LA DRAGOSTEA DINTÎI: CÎNTATU' LA BORMAŞINǍ

Sistem - Speranţe

Poveste cu iz de adevăr

Printr-o hai să-i zicem întîmplare, după vreo zece anişori, am avut ocazia să pun iarăşi mîna pe bormaşină, dragostea mea dintîi. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ÎNTOARCEREA LA DRAGOSTEA DINTÎI: CÎNTATU' LA BORMAŞINǍ" ***