Nu te poţi substitui alcuiva. Există o limită pe care n-o poţi depăşi în ceea ce faci pentru altul, ca.. prieten. Şi nici n-ar trebui depăşită, nu e corect, nu e.. deontologic. Asta pentru că fiecare om simte / crede / gîndeşte în felul lui. Nu poţi simţi / crede / gîndi pentru altul, în locul lui. Poţi, cel mult, să-l susţii în ceea ce face, atunci cînd îi e mai greu. Fără condiţionări, fără a îi impune modul tău de simţire / credinţă / gîndire. Aia înseamnă prietenie adevărată.
Să fim dureros de sinceri cu noi înşine. Păi, să fim. Iar dacă alternativa e de a fi singur, de a trăi într-un cerc din ce în ce mai larg şi mai gol de.. prieteni.. so be it.
Şi-acum o să mă uit la un film bun pe care tocmai l-am downloadat, o comedie romantică cu Gerard Butler şi Jenifer Aniston.
Şi-o să mă simt bine, eu cu mine însumi şi-atît. Iar durerea asta o să îmi treacă, precum toate celelalte de pînă acum.
You screw it up again, mîrîie J. către sine printre dinţii strînăşi, gîfîind în costumul presurizat, conceput de inginerii ăia deştepţi ai Companiei cică să reziste la aproape orice. "Aproape" e cuvîntul cheie, îşi aminteşte J. încruntat, urmărind ca hipnotizat cele cîteva picături de transpiraţie, răspîndite încolo şi-ncoace de şocurile continue ale căderii prin atmosfera din ce în ce mai densă, zigzagînd imprevizibil pe vizorul interior al căştii. Cu un început de panică, justificată cumva de gravitatea situaţiei, ridică braţul stîng, pentru a putea citi indicaţiile altimetrului, fixat pe mîneca costumului. Ar cam fi momentul pentru decizia finală, îşi spune J., în timp ce la căderea încă accelerată se adaugă o rotaţie, datorită mişcării făcute. Nu sîntem păsări, nu ştim cu adevărat să zburăm, doar ne arogăm dreptul ăsta, îl săgeată un gînd. Ei bine, realitatea are modul ei propriu de a ne reaminti cînd ne-o luăm în cap, in the hard way. [....]
A înţelege cu adevărat pe cineva înseamnă mult mai mult
decît a-l auzi, asculta, a-i pătrunde raţionamentele, prin filtrul logicii şi
preconcepţiilor tale. Înseamnă a rezona cu el, la nivel interior, intim, a te pătrunde
în cel mai înalt grad de el. Înseamnă a te lăsa pe tine la o parte şi a simţi
ce simte el. Înseamnă a-l considera parte a ta, indivizibilă. Cîţi dintre noi sîntem
oare capabili de aşa ceva. Cam puţini. Majoritatea plutim în derivă, conduşi orbeşte de
propriile dorinţe, crezînd cu încăpăţînare numai în propriile iluzii, legănaţi copilăreşte de propriile vise. Pe ceilalţi îi încadrăm în tipare mentale predefinite, atît şi nimic mai mult. Performăm cu inconştienţă în a fi
singuri, în mijlocul celorlalţi. Sărbatori fericite, cu porcu' pe masă. Fiecare
dintre noi, singur cu el însuşi.
De o vreme, sînt singur. Nu pentru că mi-am propus asta, că n-am vrut, ci fiindcă... aşa a fost să fie. Singurătatea e o stare de potenţial zero, pentru o Balantă ca mine, o suport greu. Iar intervenţiile din afară, oricît de binevoitoare ar fi, dacă nu conţin... iubire, nu mă ajută. Atunci cînd diverşi.. oameni îşi mai propun să-mi mai şi demonstreze cîte ceva, e chiar mai rău. De aceea am decis ca o vreme sa fiu stealth. Voi scrie doar pentru mine, să-mi reaşez gîndurile-n cap. Văd perioada asta nedorită şi neaşteptată de viaţă în singurătate ca pe-un catharsis, ca pe-o curăţire prin foc. Dacă voi mai ieşi din starea asta, ori cum anume voi ieşi, vom vedea. O vreme, voi fi singurul meu cititor. Punct.
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
