HOROSCOPUL MINCINOȘILOR :))

Berbec
Nativii născuţi sub semnul Berbecului se pricep, rareori, la minciuni. În general, aceştia nu sunt “creaţi” psihologic pentru a spune minciuni. Sunt destul de dezorganizaţi, deci chiar dacă ar spune o minciună, s-ar da repede de gol.
De obicei, vor spune o minciună pentru a părea mai interesanţi sau pentru a promite ceva ce nu pot să facă. Dar nici în acest caz, nu vor putea să-şi spună “povestea” până la capăt, deoarece vor fi prinşi repede.

Taur
Taurii nu mint. În viziunea lor, minciuna duce la complicaţii mult prea mari, iar ei nu vor să depună atât de mult efort. De obicei, nativii Taur sunt sinceri, deschişi, aşteptând acelaşi lucru şi din partea celor din jur.
Iar dacă, totuşi, spun o minciună, o vor face doar pentru că sunt “obligaţi” în vreun fel. Şi, în general, nu o vor face pentru ei, ci pentru a nu răni persoanele din jur.

Gemeni
Se pare că nici un semn zodiacal nu este mai bine “echipat” când vine vorba de minciuni. Gemenii sunt, în general, extrem de isteţi şi foarte “adaptabili”, deci minciunile pot să apară în mod natural, fără să “se chinuie” prea mult.
Şi chiar dacă par mincinoşii perfecţi, deseori sunt prinşi, din cauza faptului că înfrumuseţează mult prea mult adevărul.

Rac
Racii îşi spun lor, cele mai bune minciuni. Şi au un motiv pentru asta. Faptul că sunt nişte persoane extrem de sensibile, îi face să îşi construiască un adevărat “zid” în jur, să se ascundă în spatele aparenţelor şi să fie destul de introvertiţi.
Sunt destul de inofensivi, totuşi, când vine vorba de minciuni. Deseori spun neadevăruri, în scopul de a se proteja, dar în nici un caz nu putem spune despre ei că sunt persoane mincinoase, cu adevărat.

Leu
Persoanele născute sub zodia Leu sunt mult prea orgolioase şi hotărâte pentru a spune minciuni.
De fapt, dacă urăsc ceva, Leii urăsc minciuna şi persoanele care mint. Sunt extrem de sinceri şi foarte direcţi, spun lucrurile pe nume şi nu consider minciuna a fi scuzabilă nici măcar atunci când este spusă în “scopuri nobile”.

Fecioară
Avem un câştigător! Probabil, nici o zodie nu poate să mintă mai bine decât o fac nativii din semnul Fecioarei. Aceştia sunt isteţi şi extrem de “agili” când vine vorba de a spune lucrurile în detaliu, iar minciunile lor sunt atât bine spuse, încât până şi ei le cred.
Nici o zodie nu este mai confortabilă cu minciunile, cum sunt Fecioarele. Nu au nici o problemă cu asta şi o fac instinctiv, chiar şi fără un motiv anume. Aşadar, dacă aveţi o Fecioară în jur, fiţi cu ochii-n patru!

Balanţă
Scopul nu scuză mijloacele, dar adevărul este uneori prea dureros. Sau, cel puţin, aşa gândesc nativii din Balanţă. Nu le place să mintă, dar le displace şi mai mult să-i rănească pe cei din jur spunând adevărul pur. Mint doar pentru a salva aparenţele, iar uneori o fac involuntar.
Cu toate acestea, se consolează gândindu-se că spun minciuni într-un scop nobil, iar asta, după cum am spus deja, scuză mijloacele.

Scorpion
Pentru cei născuţi în zodia Scorpion, linia dintre adevăr şi minciună este mereu extrem de fină. Nu mint intenţionat, sau cel puţin asta vor ei să creadă, iar pentru că sunt mereu la curent cu tot ce se întâmplă în jur, reuşesc mereu să o scoată la capăt. Chiar şi atunci când sunt prinşi, chiar dacă le sunt aduse dovezi, ei nu vor recunoaşte niciodată că au spus o minciună, reuşind mereu să întoarcă lucrurile în favoarea lor.
Cu toate acestea, nu mint des. Ba chiar evită să o facă, pentru că se simt penibil atunci când sunt prinşi. Şi cum ştiu că “minciuna are picioare scurte”, preferă să nu se pună într-o astfel de situaţie.

Săgetător
Nici o zodie nu are o reputaţie mai bună, când vine vorba de sinceritate. Fiind o fire tăcută şi destul de serioasă, Săgetătorii se pun rareori în situaţii complicate, sau în care ar trebui să mintă. Şi pentru că nu sunt cele mai “harnice” zodii, consideră că efortul de a spune şi de a susţine o minciună este mult prea mare, deci preferă să nu o facă.
Cu toate acestea, sunt mult mai indulgenţi când vine vorba de alţi oameni. Optimismul lor îi face să ierte minciunile celor din jur cu uşurinţă şi să nu se lase afectaţi prea mult de acest lucru.

Capricorn
Nu există nici un dubiu că nativii din zodiac Capricorn sunt mincinoşi “ca la carte”. Aceştia tind să fie buni la aproximativ tot ce îşi propun să facă, iar dacă minciuna se află printre ele, nu vor reuşi, cu siguranţă, să mintă bine.
Din fericire, Capricornii nu se folosesc des de acest “talent” şi nu spun minciuni decât atunci când e neapărat nevoie. Şi, în general, minciunile lor sunt inofensive deci, dacă ai în viaţa ta un Capricorn, nu ar trebui să-ţi faci prea multe griji în această privinţă.

Varsător
Este imposibil pentru un Vărsător să spună, cu adevărat, o minciună. Principiile după care se ghidează sunt mult prea ferme şi idealurile mult prea mari pentru a se supune unor astfel de lucruri.
Motivul pentru care majoritatea persoanelor mint este, în general, un scop personal, cum ar fi îndeplinirea unei dorinţe sau obţinerea unor beneficii într-un mod mai uşor. Şi pentru că Vărsătorul obţine aproape de fiecare dată ceea ce îşi doreşte fără prea mari eforturi, nu are nevoie să mintă.

Peşti
Cunoscuţi pentru faptul că nu sunt capabili să facă diferenţa între adevăr şi ficţiune, nativii din zodia Peşti sunt persoane extrem de emoţionale şi se lasă, deseori, conduşi de aceste emoţii. Şi dacă ajung să spună o minciună, deseori o fac inconştient, fără să se gândească prea mult la consecinţe.
În general, însă, Peştii se vor abţine de la a spune astfel de neadevăruri pentru că de cele mai multe ori sunt prinşi, iar orgoliul lor e mult prea mare pentru a se lăsa puşi în astfel de situaţii.

SURSA, AICI.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "HOROSCOPUL MINCINOȘILOR :))" ***

DON'T PATRONIZE..

Robbie Balmer - I Can't Make You Love Me | The Voice Australia 2014

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "DON'T PATRONIZE.." ***

DEADFALL: PRETENDING

Images from Deadfall
2.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "DEADFALL: PRETENDING" ***

PUTEREA, ASCUNSǍ

Nightwish - Ghost Love Score (Wacken Open Air 2013) HD

... My fall will be for you
My love will be in you
You were the one to cut me
So I'll bleed forever...

Rememorînd mai multe poveşti / povestiri / legende, am remarcat fenomenul externalizării puterii. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "PUTEREA, ASCUNSǍ" ***

NOTHING SWEET ABOUT...

Jade Mayjean Peters - Sweet About Me [The Voice UK 2014]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NOTHING SWEET ABOUT..." ***

... GOOD INTENT...

Kimbra - "Good Intent" [Official Music Video]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "... GOOD INTENT..." ***

NEMULŢUMIREA DE BINE. BINELE CELORLALŢI [REPOSTARE]

GreenFaceLana
Nemulţumirea i se revarsă din priviri într-o deversare continuă şi sinuoasă de valuri, concentrică. Coboară apoi, pătură grea, la nivelul podelei, se-adună încet de jur împrejurul gleznelor, compactă precum ceaţa de scenă.
Cutele fine converg şi ele radial către buze, gura uscată de pungă legată strîns cu un şnur, în ciuda tuturor celorlalţi.
Orice i-ai spune nu-i e pe plac, cu un minim efort găseşte cusur în tot ce se-ntîmplă să-i stea împrejur mai mult de două secunde. Ucide cu premeditare rîsul cu o simplă ridicare din umeri, duşmăneşte în mod natural buna dispoziţie, are un talent special, unic. Încorporat, din construcţie.
Se hrăneşte cu vise, vise vii, suculente, vise pline de sevă - visele celorlalţi, evident - pe care le prinde din zbor cu mişcări precis coordonate atunci cînd îi trec pe lîngă urechi, fîlfîind din aripile alb - străvezii cu atîta inconştienţă. Nici măcar un vis nu i-a scăpat pînă acum, consideră asta un motiv de mîndrie, deoarece sînt proaspete, verzi şi-atît de gustoase. Numai speranţa din vise n-o poate înghiţi de nici o culoare, i se prelinge-napoi de-a lungul unei cute a gurii uscate, firişor alb - lăptos, mai întîi adunîndu-i-se pe bărbie şi-apoi picurînd strălucitor pe jos, la răstimpuri.

Lasă în urmă o dîră inegală de puncte şi linii, mesaj morse către întreaga lume, criptînd pe vecie în sine ura de idealuri, ura de vise, ura de speranţă, ura de viaţă. Ura de starea de bine a celorlalţi, jignitoare prin simpla ei existenţă.


Am avut acum din nou, peste ani, exact aceleaşi senzaţii acute de lipsă de perspectivă şi de sens ca şi-atunci. Probabil fiindcă totul e ciclic, de aia. Nici atunci nu le-am acceptat ca părţi fireşti ale vieţii, ei bine, nici acum. Pentru că pur şi simplu nu sînt.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NEMULŢUMIREA DE BINE. BINELE CELORLALŢI [REPOSTARE]" ***

MEL BROOKS KNOWS BETTER... SPEECHLESS.

FIRST: THE IDIOT

 

SECOND: THE AUTOPSY LESSON   [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MEL BROOKS KNOWS BETTER... SPEECHLESS." ***

A DROP OF PARANOIA

Fitter Happier by petitescargot
Cu siguranţă se uită la mine cum trec, poate chiar în secunda asta, bîzîie ascuţit gîndul enervant ca o muscă, undeva prin dreptul urechii, pe dinăuntru însă. N-ajută la nimic să mă uit înapoi, sigur e-un expert, nu se va lăsa surprins atît de uşor. Bagă capul mai adînc între umeri şi îşi vede mai departe de drum, încercind să nu atragă atenţia nimănui, prin vreun zgomot ori vreun tîrşîit de picior, în semiîntunericul coridorului rezonant, circular. În trecere urmăreşte defilarea caleidoscopică a reflexiilor celorlalţi, toate flatant de subţiri, uşor difuze, contururi dublate-n geamurile duble. Undeva pe-acolo umblă cocoşată şi propria-i reflexie, o zăreşte cu coada ochiului de cîteva ori, dublată - desigur - şi ea, ceva mai slabă deci, cu capul ascuns între umeri, parcă tot s-ar feri de o lovitură imanentă din spate. Dac-aş slăbi aş arăta omeneşte, se face-auzit încă un gînd parazit de undeva din spatele dinţilor strînşi, demolîndu-i încă un zid din starea interioară de bine. Ajunge în cele din urmă-n birou, se-aruncă bufnit în scaunul rotativ, făcîndu-l să geamă. Mişcă o clipă din mouse apoi bagă parola, deblocînd tastatura. Totul pare în regulă, toate par aşa cum le-a lăsat înainte să plece, a mai primit vreo trei mailuri, atît. La prima vedere. Pregetă să le deschidă, sigur e pe-acolo vreun logger, infiltrat dincolo de complexul sistem de securitate, pîndind tăcut şi viclean dintre biţi, să-i fure ideile, să-i afle punctele nevralgice, contactele. Să-i limiteze libertatea, atît de greu cîştigată. Oftează adînc, le deschide: unul e spam, al doilea o simplă informare, al treilea e important, are deadline, musai trebuie să dea un răspuns. Ce mama mă-sii, îşi face curaj, aş putea să dau un telefon, de exemplu, s-ar lămuri problema mai iute, fără să scriu vreun rînd. Formează pe-ascuns numărul, aruncînd priviri cercetătoare în jur. Vorbeşte mormăit cu telefonul aproape de gură, privind fix ecranul să nu-şi uite ideea, răspunde scurt, monosilabic, ştii bine că zidurile au urechi, nu uita, duşmanul ascultă, îi răsună ecoul avertismentului în urechi, dinăuntru, dureros de tare. I-o taie scurt inconştientului care vrea să se-ntindă la vorbă, gata, a scăpat. Închide telefonul cu un gest de uşurare, a fost scurt - şi dac-a ascultat careva, n-a-nţeles mare lucru, îşi spune.

Blochează la loc tastatura şi mai dă o tură prin semiîntunericul holului circular, poate în sfîrşit îşi va surprinde în fapt nevăzutul urmăritor, e bun, foarte bun, dar poate totuşi face şi el o greşeală. Trece în revistă peste umăr, again and again, defilarea caleidoscopică a reflexiilor celorlalţi, toate flatant de subţiri, cu contururile dublate-n geamurile duble, precum şi propria-i reflexie, cocoşată, dublată - desigur - şi ea, ceva mai slabă decît în realitate. Exceptînd cocoaşa, aşa subţire, arată bine, îşi spune. Mare brînză, sigur există undeva un listing care arată că azi l-ai sunat pe respectivu' Vasile, revine în şoaptă vocea conspirativ din ureche, stricîndu-i din nou buna dispoziţie. Dacă mai face şi legătura cu mailul primit… Ei, lasă, am făcut cîndva altele şi mai şi. Cîndva, aveam atîta inconştienţă încît spuneam ce gîndesc, pune punct încă o dată discuţiei cu sine. Pentru încă o vreme.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "A DROP OF PARANOIA" ***

NESIMŢIREA CA STATUS

Talkback :D
Mergi cu pas întins pe trotuar, depăşeşti tot ce mişcă, respiri adînc, pe nas. Treci prin faţa unei biserici, ocolind pe departe mîinile cerşetorilor, întinse umil. Priveşti scurt peste umăr uşa sanctuarului, deschisă larg, de perete. Atîţia nevolnici, atîtea guri de hrănit… greu job, să fii Dumnezeu, zîmbeşti nevăzut, către tine. Ocolind, deviezi cumva de la linia aia dreaptă pe care ţi-ai propus-o la start şi care trece virtual prin / peste ei, ca o urmă de marker pe-o poză. Descrii pe trotuar un sector alungit de elipsă, să nu te atingă vreunul, cumva. Sărăcie… cîh… dacă se ia?...
Din viteză calci pe gleznă o babă, n-o vezi, nu te-ntorci, doar o auzi cum scînceşte în urmă. Ea e de vină, ştii bine, ea şi toţi cei ce-ţi stau în drum, într-o formă sau alta, ar trebui să fie pe fază cînd vii, să se dea mai repede la o parte, doar eşti un om de succes, ţi se citeşte asta pe frunte, în sprînceana-ncruntată, în linia buzelor strînse. În modul în care-i priveşti pe toţi scurt, evaluativ, neechivoc, ca pe-o marfă. Apoi cum le pui etichete, pe care nu le mai scoţi niciodată, indiferent cum le-ar afecta asta viaţa. Gîndindu-te doar cum i-ai putea folosi: ăla e bun, ăla e prost, ăla-i zevzec, ăla promite. E-o răspundere mare, ştii, însă ai descoperit metoda s-o duci: nici că-ţi pasă de ei şi - mai ales - nici că-ţi pasă ce gîndesc despre tine.
Ciunga scuipată cu boltă ratează de puţin marginea coşului, ricoşează din stîlp, se rostogoleşte încă vreo doi metri. Calci pe ea, firesc, o întinzi, pată albă. Să zică merci, e mai bună oricum ca asfaltul, mai acoperă o gaură, o crăpătură, ceva. Ce dacă e albă. După vreo oră murdăria omniprezentă, firesc, o va îngloba, n-o să se mai cunoască nimic.
Stilul tău n-a fost mereu atît de expeditiv ca acum. Era o vreme cînd îţi făceai griji pentru ceilalţi, cînd te-ntrebai dacă ce faci tu îi afectează cumva şi pe ei. Pierdere de vreme. Prostii. Acum ţi-a trecut, ai depăşit momentul ăla de slăbiciune. Plecăciuni - da, faci şi tu, însă numai celor de sus, celor cu adevărat importanţi, pentru ei n-ai coloană, n-ai personalitate, eşti cîrpă. Numai aşa vei avea - poate - şansa enormă să te bage vreodată în seamă. Să-ţi vadă potenţialul.
Pentru că ei sînt - ştii bine - cei ce contează cu adevărat, în această ecuaţie complicată. Ei, cei puţini şi puternici, care-şi permit să facă şi să zică orice, după bunul lor plac. Care, dînd într-o doară din mînă, te fac om sau te strivesc ca pe-un gîndac, nu-i aşa. Care-şi exersează puterea jucîndu-se de-a mîţa cu şoarecele cu cei mai slabi decît ei. Care-şi permit să-şi întreţină mîndria organizind meciuri cu cei de-o seamă cu ei, punîndu-şi fiecare subalternii să se lupte în locul lor, precum gladiatorii pe vremuri. Să se bată cap în cap, fraierii, eventual în umbra vreunui pariu de neam prost.

Mergi cu pas întins pe trotuar, depăşeşti tot ce mişcă, respiri ferm, pe nas. Cu fiecare pas cocoaşa ta devine mai accentuată, mai dureroasă, în special în punctul acela în care, de-o bună bucată de vreme, a-nceput să crească o mult prea îndemînatică coadă de topor, pentru alţii. Atît cît poţi vedea acasă, în oglinda din baie, cu gîtul sucit nefiresc, peste umăr.
La urma urmei, asta e: nesimţirea te-a făcut ceea ce eşti, nesimţirea te ţine-n picioare, nu ţi-e ruşine nici măcar o secundă. Nu-i mişto?

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "NESIMŢIREA CA STATUS" ***

DREPT LA REPLICĂ AL S.Li.P.P. KAUFLAND - COLENTINA

Cindy-Cat :P
Noi, Sindicatul Liber al Pisicilor Profesioniste din Kaufland - Colentina (S.Li.P.P.), protestăm viguros şi pe această cale împotriva informaţiilor trunchiate, defăimătoare şi răuvoitoare care se vehiculează pe canalele media, zilele astea.
În primul rînd noi nu sîntem, aşa cum spun acei reporteri ce şi-au lăsat deontologia profesională la uşă, "pisici aciuate pe lîngă depozit". Noi sîntem feline cinstite, cu carte de muncă, angajate pe perioadă nedeterminată la Departamentul Deratizare. Pe scurt, muncim în permanenţă - adesea facem ture duble - să prindem cîţi mai mulţi dintre şobolanii graşi şi deosebit de vorace, care au invadat depozitul supermarketului Kaufland. Dacă vi se pare că stăm degeaba - ei bine, vom intra în grevă vreo săptămînă şi-atunci n-o să mai filmaţi pisici printre rafturi, veţi filma direct şobolanii ăia mari şi blănoşi, cu colţi ascuţiţi şi coadă roz, inelată.
În al doilea rînd - şi nu mai puţin important - ne desolidarizăm de acţiunile neprofesionale şi complet iresponsabile ale fostelor noastre colege care, uitîndu-şi menirea, trădîndu-şi nobila misiune, au fost prinse cu gheruţele înfipte în caserola cu pipote. Aceste elemente duplicitare nu ne reprezintă, sînt o pată pe obrazul nostru. Prin acţiunile lor incalificabile, ele au întinat nobilele idealuri ale breslei pisiceşti, dintotdeauna angajate discrete şi cinstite, zi de zi în slujba dumneavoastră. Pe lîngă măsurile disciplinare drastice - desfacerea contractelor de muncă cu litera "I" - şi ca o măsură a importanţei pe care o acordăm atitudinii lor incalificabile, am procedat şi la excluderea lor din grupul profesional din LinkedIn. De asemenea, le vom boicota profilele pe Facebook, hi5 si Twitter. Şi da, le vom şterge din lista de Mess..

Trăiască lupta pentru un shopping mai sigur!

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "DREPT LA REPLICĂ AL S.Li.P.P. KAUFLAND - COLENTINA" ***

SFATURI UTILE - FROM FATHER TO SON

... Tone... :D
Ascultă-mă cu atenţie, fiule, eşti tînăr şi ai atîtea de învăţat. Săptămîna trecută ţi-am arătat cum se fac banii, ieri te-am învăţat să savurezi o şampanie bună şi bine frapată, iar azi o să-ţi spun cum se face în mod inteligent, ca la carte, o crimă.
Regula de bază este ca mîinile tale să fie cu evidenţă curate, să fii deasupra oricăror bănuieli. Să nu te implici niciodată direct, să nu laşi în urma ta nimic scris. Între tine şi ţintă să fie permanent interpuşi, cel puţin două rînduri. Ai ghicit, ei trebuie să facă treaba murdară. E important să nu cunoşti personal ultima verigă din lanţ, pe omu' cu ganu', să poţi declara asta sub jurămînt oricînd, cu ochii mari şi cu privirea senină, fără măcar să clipeşti. Conectat la un aparat poligraf, la nevoie. Caviarul ăla e proaspăt, să ştii, ai putea să-l încerci, vezi că e pe-acolo şi nişte pîine prăjită.
Să fii cît mai departe atunci cînd se-ntîmplă-ntîmplarea, eventual în alt colţ de ţară ori lume, la băi de exemplu, înconjurat de o gaşcă compactă de pretini, gata să jure în faţa oricui că ţi-au ţinut lumînarea o zi şi-o noapte întreagă.
Apoi ar fi indicat să nu se poată dovedi că ai tras vreun folos din moartea aceluia, eventual daca-ai putea arăta celorlalţi că ai suferit şi tu pierderi, că eşti şi tu vreun pui de victimă acolo, colaterală. Pîrleala ţi-o vei scoate ceva mai tîrziu. Ai răbdare. Cheltuielile sînt mari, să ştii, e criză, da, toate sînt scumpe. Deci trebuie să-ţi faci întîi şi întîi un calcul de rentabilitate, la atîta efort, să vezi dacă merită. Apropos, încearcă trufele alea în ciocolată, anul ăsta sînt parcă mai gustoase ca niciodată.

Şi să n-aud chestii de genul: mai tîrziu mă va mustra conştiinţa. Aiurelile astea sînt pentru cei ce au suflet. Aşa cum ţi-am spus şi-altă dată, superba perlă e-un chist prin care scoica ţine departe un fir de nisip agresor, orice realizare extraordinară cere un sacrificiu adică, adesea comparabil de mare.
Să mergem, fiul meu, şampania aia ne-aşteaptă, cred că s-a răcit suficient pînă acum.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SFATURI UTILE - FROM FATHER TO SON" ***

STROPI DE SINCERITATE, PICĂTURI DE PRIETENIE. DE JUR ÎMPREJUR.

Treasure Map by Patrick
Te privesc cu scîntei de înţelegere-n ochi, mă aplec uşor către tine, zîmbesc cald, patern, dau din cap la răstimpuri, în ritmul spuselor tale: "aha, da…". Te înţeleg, adică, sînt complet de acord, între noi pluteşte concordia, baţi la uşi deschise, sînt prietenul tău cel mai bun şi te-ascult. Sîntem pe acceaşi lungime de undă. Dacă mă întrebi ceva - prin absurd - emit un "hm?..." întrebător, de undeva din galaxia mea spiralată şi ridic uşor a interes o sprînceană, ai vorbit prea încet adică, cu gura închisă ori în partea ailaltă, ori a claxonat o maşină pe stradă exact în momentul acela, fatalitate. Dar uite, eu sînt aici, pe recepţie, te-ascult, mai spune o dată.
Aiurea. Dacă chiar insişti, află că tot ce-mi spui îmi intră glorios pe-o ureche şi-mi iese pe alta, cu un fîsîit de ceainic pe foc care aproape se-aude. Ăsta-i momentul meu de somn - fără - somn, ăsta-i fumul meu de ţigară - fără - ţigară de cînd m-am lăsat de fumat, nu mă gîndesc de fapt la nimic, cu-atît mai puţin la problemele tale. Profit de egoul tău supradimensonat care te protejează / te minte într-una, modificîndu-ţi percepţia realităţii din jur conform ideilor tale preconcepute, conform dorinţelor tale. E odihnitor să ai un fond sonor uneori, un backround music pe care să lîncezeşti suveran. Poţi să reţii de-aici ce-ţi convine / te coafează / te măguleşte / îţi satisface egoul, poţi să reţii de exemplu de-aici că eşti o persoană odihnitoare.

Te privesc, da, cu străluciri de-nţelegere-n ochi, drept în ochi te privesc, mă uit prin tine de fapt. M-am lămurit, n-ai fir de intuiţie-n tine, nu-ţi pică nici o fisă, nimic, nu mă cunoşti. Nu ştii ce zace-n mine, prietene.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "STROPI DE SINCERITATE, PICĂTURI DE PRIETENIE. DE JUR ÎMPREJUR." ***

MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 3: ŞTII CE SĂ FACI, RĂSPUNSUL ESTE ÎN TINE, DEJA

Loneliness
Fixezi cu privirea un punct imaginar, de cealaltă parte a străzii. Trecătorii te ocolesc experţi, cu eschive îndelung exersate, ca pe-un obstacol inerent. Fiindcă este evident pentru toţi, după expresia feţei tale, că în clipele astea nu vezi nimic şi pe nimeni în jur. Gîndurile îţi ocupă toată atenţia şi capacitatea de concentrare acum, eşti întoarsă cu totul către interior. În cele din urmă te căinează o babă, tîrînd după ea două plase pline cu zarzavaturi: “bine că nu te-a apucat în mijlocul străzii, maică, cine ştie, te călca vreo maşină…” Te foloseşti cu oarece eficienţă de clipa asta de luciditate forţată şi într-un final glorios te ghemuieşti pe-o bancă.
Potenţialităţi neîmplinite, ocazii pierdute, se-nghesuie să-ţi acapareze atenţia cu mirajul lor, adîncindu-te şi mai mult în tristeţe. Ştii bine că dacă te-ar iubi cu adevărat n-ai fi singură acum, ar fi lîngă tine tot timpul. Ştii bine că dacă te-ar iubi cu adevărat, ar face şi el un sacrificiu pentru tine. Cuvintele pot fi mincinoase, faptele însă spun mereu adevărul. Privind în urmă faptele cu obiectivitate, totul devine dureros de evident: te foloseşte ca pe-o umbrelă, cînd plouă – iar tu, tu te laşi folosită, fiindcă-l iubeşti. Dureros de clar, da. Ştiai toate astea şi pină acum dar refuzai să le-accepţi conştient, din cauza implicaţiilor mult prea dureroase.

De fapt ştii ce să faci, răspunsul e-n tine deja. Mai ai să-ţi aduni puterea şi să hotărăşti momentul. Atunci abia vei fi liberă, abia atunci vei putea respira ca tot omul, fără senzaţia aia îngrozitoare de pumn în plex. Atunci vei putea să bei un pahar de apă fără nodul ălă în gît.
La respectul faţă de tine însuţi ai renunţat deja, ţi-a mai rămas în schimb demnitatea. Respiri adînc, îţi îndrepţi spatele, te ridici şi mergi mai departe. Esti tristă, da, dar ţii fruntea sus şi-i privesti pe toţi drept în ochi.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 3: ŞTII CE SĂ FACI, RĂSPUNSUL ESTE ÎN TINE, DEJA" ***

J. ŞI REALITATEA VIRTUALĂ – STUDIU DE CAZ

"The Future is Ours" by Christine M. Griffin
Senzaţia de securitate este prima care-l învăluie: solidă, ca o uşă metalică de seif, dotată generos cu zăvoare care se-nchid de jur împrejur, fixîndu-se ferm în zidurile supradimensionate, ca de cetate, ale camerei. Nimeni în spatele lui, ca să-l sperie, să-i ştirbească senzaţia de siguranţă personală, nici măcar pentru o secundă. Urmează apoi un “burst” de căldură interioară, radiind din centru (asta-i pe undeva prin zona inimii – nu-i aşa) către extremităţi, progresiv, fară nici o grabă, aproape la limita lascivităţii. Toate astea se petrec pe fondul unei relaxări musculare uniforme şi complete. J. se simte acum ca după un masaj îndelungat, urmat de o saună purificatoare.
Aruncă o privire în jur – iată, minune, i-a reapărut simţul vederii, cînd oare s-a întîmplat, se-ntreabă fix o secundă, apoi lasă gîndul la o parte – la urma urmei ce mai contează, important e că acum vede, iar priveliştea ce i se-arată merită tot efortul financiar pe care l-a facut pînă acum şi pe care o să-l mai faca în continuare, pînă la achitarea ultimei rate – supărător gînd, dar J. reuseste să-l estompeze rapid şi cu oarecare succes şi pe ăsta.
Se află acum la o recepţie luxoasă, candelabre enorme luminează feeric sala de bal. Toată lumea e îmbrăcată în ţinută de seară, ca şi el, dealtfel, deja au inceput să nu-l mai mire minunile astea care se-ntîmplă de la sine parcă. J. se pomeneşte brusc în mijlocul atenţiei generale, toată lumea îl aplaudă şi se ridică-n picioare cînd trece pe lîngă ei, se pare că a salvat cel puţin o prinţesă din gheare perverse şi rele de balaur, dacă nu chiar vreo două, după cum se poartă toţi cu el. Tot strîngînd mîini, ajunge lîngă o masă festivă şi după agitaţia disperată a chelnerilor şi a şefului de sală, se pare că e masa lui. Nu este singur, acolo îl aşteaptă (evident) partenera lui; e suplă, plutind într-o rochie de seară neagră, din mătase, croită cu spatele gol, vorbeşte cu cineva de la masa de-alături aşa că J. are tot timpul, apropiindu-se, s-o admire pe îndelete. Ea se-ntoarce către J. ca-n vis – sau cel putin aşa percepe el timpul acum, uşor dilatat din cauza emoţiei, zîmbeşte – şi-atunci lui i se taie brusc respiraţia şi-i mai trece şi pofta de mîncare pe deasupra, ei da, pentru fata asta merită să lupţi cu doi-trei balauri cu gheare perverse. Se-apropie vrăjit de ea, îi sărută curtenitor mîna, se-mbată de privirea ei şi-o întreabă, dînd curs primului gest de voinţă proprie din seara asta: “Cum te cheamă?...”
Fata îl fericeşte cu un zîmbet absolut răpitor, însă nu spune nimic. În scurtul moment de tăcere care urmează, J. aude distinct în ureche o voce, politicoasă dar fermă, mestecînd cu importanţă parcă numai majuscule, venind de niciunde si pe care aparent numai el o poate auzi, cei din jur fiind acordaţi pe altă frecvenţă: “…. Domnule J., vă rugăm să nu mai socializaţi cu Proiecţiile Generate în Realitatea Virtuală, informaţiile Dumneavoastră financiare arată că Limita Dumneavoastră de Credit acoperă numai Serviciul de Bază şi NU vă permiteţi costul Opţiunilor Speciale…”. Mda.

J. îsi priveşte chipul reflectat fidel, cu lux de amănunte şi-n dublu exemplar pe deasupra, în ochii de caprioară rănită ai partenerei sale. De undeva, din afara realitaţii virtuale în care se scaldă, poate chiar din memoria lui reală, pînă la J. tunelează un gind: “Ochii sînt ferestrele sufletului”. Reflexiile gemene din ochii enormi îi zîmbesc înapoi lui J., perfect sincronizate. Cu un zîmbet cam strîmb.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. ŞI REALITATEA VIRTUALĂ – STUDIU DE CAZ" ***

REFLECTĂ-TE, DE VREI, ÎN OGLINDA OCHILOR MEI

READY 2 MIRROR U - "Love" by SergeyP
Te uiţi de nevoie-n oglindă, în ultima vreme, ţi-e teamă de ce vezi acolo. Fiindcă oglinda ta nu minte, te-arată exact aşa cum eşti, nu cum ai vrea tu să pari. Dacă ţi-ai face curaj să te uiţi, oglinda ta ţi-ar spune despre tine tot ce vrei, dar mai ales, ce nu vrei: suferinţa, grijile, nopţile nedormite, ce-au fost şi-or să fie, dragostea (cînd este ori nu-i) şi-adesea, meteorică, speranţa; uneori scapă de-acolo şi cîte-o sclipire de fericire, dureroasă aproape în intensitatea strălucirii ei.
Asta fiindcă (oare chiar nu ştiai?...) esti posesoarea uneia din acele oglinzi rare, din cristal şi metale nobile, are şi duh, să ştii, e-o oglindă făcută în vremuri apuse şi cu multă migală de un meşter neîntrecut, păstrător al unor secrete pierdute în negura timpurilor, cunoscător atît al lumilor văzute, cît mai ales al celor nevăzute. Dacă te-ai uita mai atent la modelul cu încrustaţii complicate al ramei acoperite acum de patina timpului şi la fineţea lucrăturii, ai băga de seamă că nu-i marfă de talcioc, e soră bună cu oglinda din basmul cu Albă ca Zăpada, aceea care spunea doar adevărul, chiar şi în fata împărătesei celei rele, cu orice risc. De fapt, ce riscă ea, de fiecare dată cînd spune adevărul? – decît să fie spartă în mii de cioburi – şi-o protejează de răzbunarea nemulţumiţilor numai blestemul ăla de-l ştii, cu şapte ani de ghinion. Deci putem spune că e curajoasă, răspunde pentru tot ce-ţi arată cu însăşi existenţa ei.

Dacă-ţi place să fii minţită în schimb, ştii ce să faci: cumperi o oglindă de plastic din piaţă şi stai apoi liniştită, că aia n-are duh, deci te-arată exact cum vrei tu să te vezi. Cum vrei tu să te minţi, adică. Dacă îţi place să fii minţită, asta-i alegerea ideală. Deci nu te supăra pe oglinzile ochilor mei, că nu-ţi mint despre tine ce vrei, mă ştiu mult prea bine cu duhul oglinzii deci n-am să te mint. OK?

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "REFLECTĂ-TE, DE VREI, ÎN OGLINDA OCHILOR MEI" ***

… AI MÎNĂ UŞOARĂ – ŞTII ASTA, DE FAPT…

"Sleeper, Lost in Dreams" by James Christensen
Nici nu te-am observat cînd mi-ai înfipt cuţitul ăla în spate, ai mînă uşoară - ştii asta de fapt - nu eram pe fază şi n-am prins momentul. Port roşu în ultima vreme – sînt o persoană deocheabilă – aşa că pata de sînge n-a bătut la ochi nimănui, plus că, în afară de tine, se pare că în ultima vreme persoana mea nu atrage atenţia nimănui în mod special. M-am prins de-abia acasă, dezlipindu-mi cămaşa de sîngele uscat de pe rană. S-a sfîşiat brusc în clipa cînd am ajuns la cuţit, vezi, de-aia îmi place de tine, întotdeauna ascuţi bine cuţitele, înainte să le-nfigi în spatele oamenilor, aş putea să te numesc (aproape) un prieten adevărat. Măcar pentru asta.

De vreo oră tot stau şi mă uit peste umăr şi-apoi în oglinda din baie, vreau să spun că arată cool rău cuţitul acolo, din profil mai ales. Aş avea o rugăminte la tine, aproape – prietene al meu: cînd îl vei înfige (inevitabil) pe următorul, te-aş ruga să faci un efort să fie simetric cu primul. Să am o pereche, s-arate ca doi muguri de aripi de înger.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "… AI MÎNĂ UŞOARĂ – ŞTII ASTA, DE FAPT…" ***

PRO ŞI CONTRA NATURII (TALE) UMANE

"Fat Man Vase" by Ninnie-Divine
Cică eşti precum fiecare dintre noi. Te conduc în viaţă sentimente profunde precum mîndria, invidia, două – trei pofte, plăceri. Şi cîteva complexe, of course. Şi-o încăpăţînare de catîr, să nu uit, şi certitudinea ta absolută că eşti buricul pămîntului, ăsta-i motorul tău, asta te-animă pe tine, te trage înainte. Cică.
Ca să-ţi păstrezi încrederea-n tine trăieşti zi de zi după reţetele altora, trăieşti deci viaţa lor la indigo, gata mestecată, prefabricată. De ce să-ţi pierzi vremea să gîndeşti cu capul tău, nu-i aşa, doar n-o să inventezi tu apa caldă din nou, cînd e suficient să iei un model de succes, să-l clonezi, “aşa cum se face”. Bullshit.
Există şi scopuri cu adevărat semnificative în viaţă, să ştii, totul e să te prinzi care sînt, din gramada de banalităţi şi gunoaie care ne înconjoară. Te mai întreb doar atit: nu te-ai săturat să îţi duci viaţa zi de zi, ceas de ceas, încolăcindu-te strîns în jurul colonului?

Te privesc în ochi şi constat că nu conştientizezi nici o clipă absurdul situaţiei.
Şi totuşi, cînd mă uit la tine văd numai perfecţiune. Imaginează-ţi, atîta de orb sînt.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "PRO ŞI CONTRA NATURII (TALE) UMANE" ***

MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 2 – CU DRAG, CLONÎNDU-TE PE TINE

"Corruption, Inc." by Christine M. Griffin
Dincolo de geamul – oglindă eşti tu. Aşezată la masa pătrată din mijlocul camerei, singură, cu coatele pe masă şi faţa sprijinită în palme, te priveşti în oglindă, perfect calmă, în aparenţă, scufundată în lumina puternică. Te-nconjoară ca un scut energetic lumina aia albă de scenă.
De cealaltă parte a geamului, în camera pereche a celei dintii, cea întunecoasă, sînt eu. Fără să ştii asta desigur, mă priveşti drept în ochi, uitîndu-te în geamul – oglindă, dacă ai şti ai avea o altă expresie, cu certitudine n-ai mai fi atît de senină. Din penumbra camerei de interogatoriu, cu privirea fixă, îţi urmăresc concentrat fiece gest, fiecare mişcare, voluntară sau nu, sincronizîndu-mi instinctiv respiraţia după respiraţia ta. Ce fac eu, să ştii, e o artă, la finalul acestui proces vom gîndi aproape la fel, în final voi ajunge o copie fidelă a ta, de gen masculin însă, frumoasă ca tine desigur, dar şi mult mai păroasă. Dacă nu mă crezi o să facem un test, o să mergem împreună pe stradă şi-n momentul cînd un oarecare o să ne-ntrebe ceva, ne vom întoarce sincron către el, cu aceleaşi mişcări de rotaţie amplă, vom privi amîndoi într-un punct imaginar aflat undeva, peste umărul lui şi-o să-i răspundem simultan – previzibil – cu aceleaşi cuvinte; după aia o să ne-ntoarcem la loc, iarăşi mişcare sincronă, of course – oare de ce mai întrebi – şi-o să ne vedem mai departe de drum, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Nu e uşor, ai dreptate, dar premiul care m-aşteaptă la capătul acestui drum e imens, ei bine, în final voi fi eu însumi copia ta fidelă şi îmi voi fi mie însumi suficient, te voi înlocui cu totul. În final, deci, nu voi mai avea nevoie de tine. Minunat.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 2 – CU DRAG, CLONÎNDU-TE PE TINE" ***

MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU. MDA.

Conduce cu precauţie maşina, încercînd să nu se bazeze pe girofar şi sirenă, a văzut prea mulţi idioţi morţi pînă acum, cu circuitele revarsate pe-afară. Ar fi complet anormal să se comporte altminteri, ştie că se poate aştepta la orice, ce dacă are girofar, girofarul nu te protejează cine ştie ce, la o adică.
Cînd ajunge la zona delimitată prin benzi de plastic încetineşte uşor, “pînă la limita evitării oricărui pericol”, îi răsare definiţia din unitatea logică / creier – asta e parcă undeva, sub caschetă. Îşi maschează zîmbetul în grimasa de efort de a-şi scoate legitimaţia din buzunarul din spate, din mers adică, doar e un profesionist. Dă din cap absent ca răspuns la salutul roboţilor poliţişti care-i ridică bariera improvizată.
Parchează la fix zece metri de carcasa maşinii ce îmbrăţişează strîns copacul albastru, se dă jos tacticos, cu carneţelul în mînă, pregateşte pixul şi se uită în jur. Ceva agitaţie, da’ nu prea multă, cei doi pasageri erau morţi deja, de la impact, îmbrăţişaseră şi ei copacul ăla albastru se pare, prin carcasă (sau copacul albastru îi îmbrăţişase pe ei – iată un minunat pretext de a filozofa, care pe care a-mbrăţişat, adică). Dăduseră deja telefon maşinilor de salvare să nu se grabească, destul un accident pentru azi, aşteptau echipa de descarcerare, să-i poată scoate din table, să-i bage în saci. Mda.
Remarcă din mers, cu senzorii periferici, doi fotografi, unu’ cu reportofon şi unu’ cu cameră video, momentan dincolo de cordon, da’ se vor apropia cu certitudine, ăştia miros problemele mai ceva ca vulturii hoitari, aşa-s programaţi, din asta trăiesc.
Deci se-apropie de punctul coliziunii, venind oarecum din spate, de-a lungul urmelor. Mda, nici o urmă de frînare vizibilă, nici pe asfalt şi nici pe pietrişul de lîngă şosea şi-apoi pe pămîntul roşu cu iarbă roşie pînă la copac, se-apleacă să mîngîie cîteva fire de iarbă călcate care se vor ridica la loc cu certitudine dacă-i trage o ploaie pînă mîine, nu sînt strivite, deci n-a încercat să frîneze nici pe iarbă. Ajuns lîngă porbagaj, remarcă cît de bine e centrată pe copac maşina, izbitura a fost centrală şi centrată adică, parcă au vrut musai să lovească copacul ăla şi nu altul, parcă s-au chinuit să nu-l rateze cumva. Mda.
Ocoleşte mai întîi pe partea şoferului, se uită înăuntru prin geamurile lipsă. Maşină bună, cu airbaguri pe toate părţile, atîrnînd ca prezervativele acum – şi la ce le-a folosit, pînă la urmă cînd e să se-ntîmple – se-ntîmplă, nu există un prezervativ suficient de gros pentru asta se pare. Nu se vede bordul, e strivit peste ei, deci va trebui s-aştepte echipa să vadă vitezometrul. Mda.
La prima vedere cei doi nu par morţi, zici c-ar putea fi reparaţi, au capul aplecat uşor pe-o parte, spre centură, îi dă de gol numai cîte-o scurgere discretă de lichid circulator, uscat acum, discret, coborînd din ureche, prelins către gît. Vezi la ce duce antropomorfismul, un robot mort seamănă destul de bine cu un om mort, nu se poate abţine să mai filozofeze un pic. La volan e un tip brunet, modelul “executive”, spre 40 de ani la prima vedere, cu barba scurta; în dreapta e o tipă evident mai tînără, douăzeci şi-un pic, brunetă şi ea, cu părul strîns la spate, model standard “midle management”. Mîna lui stînga atîrna prin parbrizul lipsă, etalînd un ceas scump rău, care încă mai merge, enervant, diagonalizat de vreo două crăpături evidente. Amîndoi sînt îmbrăcaţi “bussiness”: el – costum, cămaşă albă, cravată, ea – taior, cu un decolteu adînc, prin care i se vede o margine dantelată de sutien – de marcă şi ăla, evident. Mda.
Şi-acum a venit momentul să-şi facă treaba, punînd la bătaie întreaga lui expertiză profesională. Îşi trage mai întîi nişte mănuşi de latex dintr-o pungă sigilată şi, cu precauţie faţă de cioburile şi marginile ascuţite ale caroseriei, începe să-i buzunărească discret: mai întîi prin haina costumului, apoi prin poşeta plină de cioburi dintre ei. În douaj’ de minute şi după trei telefoane se dumireşte complet, numai bine pentru că vine deja echipajul de descarcerare. Cu mişcări rapide şi ferme în acelaşi timp sigilează toate actele găsite, împreună cu telefoanele mobile ale celor doi, în pungi opace, etichetate vizibil: “MARTE – Departamentul Protecţie Date Personale – V.I.P.”. Nu mai aşteaptă echipa de descarcerare ca să vadă vitezometrul, ştie deja din experienţă cam cît ar fi trebuit să fie s-ajungă maşina în halul asta. Oricum, informaţia asta va fi declarată secretă şi va fi clasificată. Pentru a se asigura că nici o informaţie nu va ajunge la presă, mai dă un telefon, chestie care va conduce la cîteva arestări discrete ale reporterilor din zonă, ăia de i-a vazut lîngă barieră, sub nişte pretexte absolut ridicole, desigur. Vor fi eliberaţi peste două zile, la fel de discret. Mda.

Iar el îşi va face datoria pînă la capăt, de aia e aşa de bine plătit, va muşamaliza şi această sinucidere din dragoste, cum a făcut cu atîtea altele, va ascunde iubirea clandestină între un manager şi o subalternă, va avea grijă ca nici un coleg de serviciu să nu scoată vreo vorbuliţă, oricîţi reporteri ar zgîrma în rahat, ceva mai tîrziu va umbla la frîne şi la direcţie desigur, o defecţiune tehnică sună bine ca titlu în presa de mîine. Cu energia şi profesionalismul ce-l caracterizează, va ţine în frîu epidemia asta de sinucideri din dragoste importată de pe Pămînt, aici pe Marte nu se întîmplă aşa ceva, nu, aici sînt numai persoane serioase şi morale, e o luptă, e-adevărat, dar putregaiul decadenţei nu va infecta şi planeta asta, în definitiv cine-a mai pomenit roboţi îndrăgostiţi?
Dacă te gîndeşti un pic vei ajunge desigur şi tu la concluzia că e absolut normal ca vulnerabilitatea asta, dragostea, acest virus informatic, să fie ţinut în afara legii. Pentru protecţia noastră, a tuturor. Mda.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU. MDA." ***