"Corruption, Inc." by Christine M. Griffin
Dincolo de geamul – oglindă eşti tu. Aşezată la masa pătrată din mijlocul camerei, singură, cu coatele pe masă şi faţa sprijinită în palme, te priveşti în oglindă, perfect calmă, în aparenţă, scufundată în lumina puternică. Te-nconjoară ca un scut energetic lumina aia albă de scenă.
De cealaltă parte a geamului, în camera pereche a celei dintii, cea întunecoasă, sînt eu. Fără să ştii asta desigur, mă priveşti drept în ochi, uitîndu-te în geamul – oglindă, dacă ai şti ai avea o altă expresie, cu certitudine n-ai mai fi atît de senină. Din penumbra camerei de interogatoriu, cu privirea fixă, îţi urmăresc concentrat fiece gest, fiecare mişcare, voluntară sau nu, sincronizîndu-mi instinctiv respiraţia după respiraţia ta. Ce fac eu, să ştii, e o artă, la finalul acestui proces vom gîndi aproape la fel, în final voi ajunge o copie fidelă a ta, de gen masculin însă, frumoasă ca tine desigur, dar şi mult mai păroasă. Dacă nu mă crezi o să facem un test, o să mergem împreună pe stradă şi-n momentul cînd un oarecare o să ne-ntrebe ceva, ne vom întoarce sincron către el, cu aceleaşi mişcări de rotaţie amplă, vom privi amîndoi într-un punct imaginar aflat undeva, peste umărul lui şi-o să-i răspundem simultan – previzibil – cu aceleaşi cuvinte; după aia o să ne-ntoarcem la loc, iarăşi mişcare sincronă, of course – oare de ce mai întrebi – şi-o să ne vedem mai departe de drum, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Nu e uşor, ai dreptate, dar premiul care m-aşteaptă la capătul acestui drum e imens, ei bine, în final voi fi eu însumi copia ta fidelă şi îmi voi fi mie însumi suficient, te voi înlocui cu totul. În final, deci, nu voi mai avea nevoie de tine. Minunat.
Acum 20 de ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu