Mircea Vintila – Pamîntul, deocamdată
..
- Pe cine?
- Pe tine!
- De ce tocmai pe mine?..
- Păi tu oricum nu ştii ce să faci cu viaţa ta, nu ai un scop, nu eşti în stare să-ţi urmăreşti interesele.. dacă te uiţi în urmă, vezi numai eşecuri... tot ce-ai încercat ţi-a ieşit prost, n-ai nici o realizare adevărată, a ta şi numai a ta.. viaţa ta e pierdută, aşa că mai bine dă-ne-o nouă. Ne vom folosi noi de ea. Ce zici?..
- Păi, ce sa zic, e totuşi viaţa mea... valorează totuşi ceva, dacă nu pentru alţii, măcar pentru mine..
- Eşti în starea de negare.. bine, te lăsăm să te mai gîndeşti, o vreme. Însă ţine minte, la un moment dat s-ar putea ca viaţa ta să nu mai valoreze nimic nici măcar pentru noi. O să te rogi tu de noi atunci, să venim să ţi-o luăm..
..
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
