Da, despre sinucidere vreau să vă zic două vorbe. Nu, nu de semnificaţia spirituală mă voi lega, aici poziţiile par a fi clare, atît pro cît şi contra. C-o jenă destul de teoretică dealtfel recunosc că mă deranjează mai mult lipsa de stil cu care se practică sportul ăsta: cîtă lipsă de cultură, cîtă nepăsare, ce carenţe de simţ estetic să ai ca să rămîi (sută la sută din vina ta!!) în memoria vizuală a celor din jur atîrnat de-o sfoară / sîrmă / cordon / chilot, complet asimetric, ori curgînd în pijama dintr-un pat, cu spume la gură şi ochi bulbucaţi privind aiurea, sau în poziţia complet nefirească cu care cade corpul de la balcon, ce ziceţi de pata năclăită de sînge ce rămîne în urmă, adevarată capcană de muşte, şi mai ales, de miros ce părere aveţi. Plus că materia cerebrală e grasă, stiţi voi cît de greu se curăţă de pe pereţi, arsă bine de praful de puşcă?...
Singurii oameni care se sinucid elegant sînt japonezii, au o adevărată tradiţie, îi respect pentru asta mai mult decît pentru alte trăsături morale considerate definitorii pentru ei, mai mult decît pentru tehnologie, ori pentru stilul de muncă, dacă voi depune vreodată cerere de azil în Japonia, de aia o s-o fac, să ştiţi, din foame de eleganţa ce ne lipseşte nouă.
Desigur, mai sînt şi ăia de-şi omoară spiritul cum omoară dentistul un nerv cu arsenic (îi doare un pic la-nceput, dacă nu-s complet nesimţiţi din fire) şi-apoi umblă aşa, cu sufletul mort, de colo pîna colo, enervîndu-ne şi secîndu-ne de energie pe noi, ăilalţi, posesori de suflete încă. Dau peste ei la tot pasul, sînt sătul deja, mi s-a luat. Pentru ăştia aş da o lege, aş face o enclavă, un zid chinezesc, i-aş ţine separaţi de noi, să şi-o tragă-ntre ei, parte-n parte, frăţeşte.
Noi să-i folosim doar pentru organe: cînd ne arde buza – facem expediţii hi-tech după cîte-un ficat. Stealth, cu elicopterul prin noapte, colimatoare, vedere IR, ecrane fosforescente, chestii, socoteli, mestecînd ciungă de mentă şi ascultînd muzică rock la căşti, dată tare, dureros de tare. Coool.
...Suficient de epic, domnu' Stănescu? Sau mai vrei?...
Reîntâlnirea
-
De când ai plecat, am ieșit în afara timpului. L-am dezbrăcat ca pe un
pardesiu și m-am așezat, să te aștept. E o bancă de lemn aici, la marginea
timpu...
Acum 21 de ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu