În seara asta am ajuns acasӑ devreme, pe luminӑ.
Nu am avut nimic de cumpӑrat, ca sӑ mӑ opresc în drum la vreun magazin. Pîine / mîncare / țigӑri / (și mai nou) medicamente, ӑsta-i refrenul autointerogativ al fiecӑrui drum cotidian spre depou. Și aveam capul plin de excel-uri și de pdf-uri, de șirul nesfîrșit de Ctrl+C / Alt+Tab / Ctrl+F / Ctrl+V / Enter / Escape. Plus o ușoarӑ enervare, cӑ am descoperit pe la cinci cӑ e joi, și io rӑmӑsesem setat cӑ e miercuri, deci am ratat sӑ pun la loto cei zece lei, “mӑcar joacӑ și tu la loto, Ițic”, gen.
Și uite-așa cum mӑ apropiam încetișor io de casӑ, cu PPC-ul pe umӑr, tîrșîind discret prin covorul de flori îngӑlbenite de tei spӑlate de ultima ploaie, am vӑzut în fața mea o femeie. Cam de 40-45 mi-a pӑrut, brunetӑ, delicatӑ și tristӑ. Pӑrea cӑ așteptӑ pe cineva, drept în fața blocului meu. Nu, nu o știu de vecinӑ, deși mi-ar putea fi, cӑ doar nu cunosc pe toatӑ lumea, mi-am spus. Cînd mai aveam cîțiva pași, printre noi a trecut în vitezӑ un bӑrbos înalt cocoțat pe un soi de trotinetӑ cu o singurӑ roatӑ, amintindu-mi cumva cît sînt de bӑtrîn. Am dat sӑ trec mai departe, însӑ femeia s-a întors cӑtre mine și m-a întrebat, politicos și direct, dacӑ pot s-o ajut cu zece lei. Era atîta tristețe în vocea ei, cӑ am amuțit brusc. Am scos banii din buzunar și, cӑutînd în teanc o hîrtie de zece, mi s-a fӑcut jenӑ de cît sînt de mulți. Și am întrebat-o, prostește, dacӑ zece ajung. Mi-a spus cӑ da, i-am întins banii, i-a luat, mi-a mulțumit și a plecat.
Tristețea ei însӑ a rӑmas, s-a lipit de mine, a venit cu mine acasӑ.
Luat cu ritualul de searӑ, mîncare și toate cele, am încercat în paralel sӑ gӑsesc înțelesul întîmplӑrii și sӑ o uit. Fiindcӑ mi-a amintit de toți acei ani în care zece lei însemnau cӑ aveam ce mînca, și eu și ea. Iar lipsa lor însemna cӑ nu.
Cam cu vreo jumӑtate de orӑ în urmӑ am reușit sӑ gӑsesc echilibrul. Am decis cӑ cei zece lei dați sînt aceiași bani pe care am uitat sӑ-i pun de dimineațӑ la loto.
Sper ca ei sӑ-i aducӑ mai mult noroc decît ne-au adus nouӑ.
Acum 18 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu