1.
Intrînd în clӑdire dimineața, J. îi zîmbi ca de obicei fetei de la recepție. Inexplicabil, vederea ei dincolo de paravanul înalt al recepției îi smulgea de fiecare datӑ cîte un zîmbet, oricît de prost dispus ar fi fost în ziua aia, oricîte griji ar fi avut pe cap. Deși nu avea o pӑrere grozavӑ despre inteligența ei, opinie împӑrtӑșitӑ vehement de colegi, J. nu o desconsiderase vreodatӑ pentru asta. “Fiecare are plusuri și minusuri, sigur are și niște calitӑți pe acolo, în afarӑ de.. numӑrul mare la sutien”, își spuse J., tocmai cînd trecea prin dreptul ei.
- Mӑi! Ce zîmbești tu acolo? Zi-mi la ce te gîndești!, auzi din urmӑ, chiar înainte sӑ dea colțul. Oarecum contrariat de îndrӑznealӑ, J. întoarse capul din mers, cît sӑ-i vadӑ privirea fixӑ și încruntatӑ, deasupra unui.. zîmbet?!..
- Fiindcӑ viața e plinӑ de surprize, de aia, îi rînji J. peste umӑr, apoi dӑdu colțul spre scӑri, continuînd sӑ zîmbeascӑ singur de întîmplare. Urcase deja cam jumӑtate din trepte cînd îl ajunse din urmӑ rӑspunsul, încet ca o șoaptӑ:
- .. Las’ cӑ mai treci tu pe-aici..
2.
Într-una din amiezele urmӑtoare, J. avea capul pӑtrat de cîte se adunaserӑ, majoritatea chestiuni începute și neterminate, plus niște faze suculente de tot la care fusese fӑrӑ nici o premeditare martor, așa cӑ mergea repede între cele douӑ clӑdiri zîmbind cӑtre sine, fӑrӑ sӑ se uite în jur. De undeva din dreapta îi atrase atenția cu gesturi apӑsate de agent de circulație fata de la recepție, ieșitӑ la o țigare.
- Mӑi, ia zi, la ce te gîndești? Îți lucesc ochii în cap ca la drac!
Luat oarecum prin surprindere. J. admise cӑtre sine cӑ nu fusese niciodatӑ cu adevarat capabil sӑ-și ascundӑ stӑrile fațӑ de alții. Rӑspunse serios, dupӑ o clipӑ de gîndire:
- Fiindcӑ simț enorm și vӑz monstruos, precum Caragiale. Înțelegi?..
- Da, oarecum.. Mai degrabӑ simt. Mi-ar plӑcea sӑ-mi povestești, într-o zi.
- Ce relevanțӑ crezi cӑ ar avea, pentru tine, sӑ știi? Ce valoare ar avea pentru tine mentalizӑrile mele?.. Abia dacӑ înseamnӑ ceva pentru mine. zise J. încetișor, dintr-o datӑ trist.
- Acum ești rӑu, rӑspunse fata cu o strîmbӑtura. Hai, du-te, cӑ mӑ întristezi și pe mine..
Iar J. se duse, ceva mai trist de cum venise.
….
[Va urma.]
P.S. De ce Nightwish?.. Pӑi, pentru cӑ așa a vrut J.. Doarӑ e visul lui..
