Sarit Hadad - Song of the night
Mii de gînduri trec prin mine,
Umblînd prin noapte, cu buze uscate..
Poate chiar ne vom cunoaște, chiar ne vom întîlni. Ne vom împiedica prostește unul de altul în vreo noapte pe stradă, apoi ne vom pierde în nesfîrșite scuze spuse de-a valma și cu glas gîtuit, întrebîndu-ne de ce ne ard obrajii.
Vom vorbi apoi mult fără a ne asculta, mergînd fără țintă prin noapte, rîzînd din orice nimic, încercînd să nu lăsăm loc tăcerii să se insinueze cu nici un preț între noi. Nu vom putea explica apoi nimănui, oricît ne-am strădui, ce ne-a lipit în halul ăsta de tare unul de celălalt. Și vom rămîne așa, lipiți, tot restul vieții, mirîndu-ne într-una cît de ușor ne e să fim fericiți.
Sau poate nu ne vom întîlni niciodată. Poate vom trece unul pe lîngă celălalt prin noapte, adînciți în problemele noastre, alea extrem de importante. Fără să ne vedem, fără să ne auzim. Degeaba, adică.
Mii de stele cuprind ochii tăi,
Îmi amintesc de arsura lor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu