luni, 31 decembrie 2012

HAPPY NEW YEAR!

Abba - Happy New Year


LA MULŢI ANI prietenilor mei. LA MULŢI ANI şi neprietenilor... Fie să trăim vremuri mai bune decît pînă acum, cu toţii.
 

Cu drag, Gabi

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "HAPPY NEW YEAR!" ***

sâmbătă, 29 decembrie 2012

MOCIRLǍ

Depeche Mode - Lie to Me [Dominatrix Remix 2009]


Se făcea că eram înconjurat de mocirlă. Murdărie neagră, vîscoasă, lipicioasă, rece, revărsîndu-se din toate părţile printre copacii uscaţi, ca dintr-un enorm vulcan noroios. În aer, tăcere tristă, cu accente macabre. Paşi înfundîndu-se, mai întîi pîn' la gleznă, apoi din ce în ce mai sus, pînă peste genunchi, pe măsură ce înaintam. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MOCIRLǍ" ***

marți, 25 decembrie 2012

EL NIÑO

Catedrala Sf. Spiridon Nou

Am intrat ieri acolo cu sufletul rece, sincron cu frigul de-afară. N-aveam habar în momentele acelea că înlăuntru, sub cuplola impresionantă, unică, în formă de ou - eclectică, aveam să aflu mai tîrziu - urma să-mi recapăt liniştea. S-a întîmplat după numai cîteva minute, în lumina caldă a candelabrului enorm, suspendat în lanţuri grele de patru puncte ale cupolei. Atunci am văzut, în mulţime, copilul. Era mic, în jur de doi ani cred, un pic înainte de a deveni conştient de sine - mi-am dat seama după privire. Stătea singur în picioare. De mînă îl ţinea mama, tînără, blîndă, atentă la orice mişcare a lui. Mi-au acaparat atenţia, fără să fi făcut ceva în mod special. Am simţit / înţeles brusc de ce, în clipa în care mama a închinat copilul, prea mic pentru a-şi face singur cruce, atunci cînd s-a închinat toată lumea din catedrală: erau perfect integraţi în atmosferă, nu aveau nimic discordant în atitudine. Copilul era imaginea pură a nevinovăţiei, iar mama era complet naturală, firească, fiind lîngă el, împreună cu el. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "EL NIÑO" ***

miercuri, 19 decembrie 2012

BACK IN BLACK

B & W Shadows by Wallbase.cc

Pleoape umflate, ridicîndu-se-ncet, cearcăne. Întuneric preschimbat în lumină murdară. În jur, realitatea.

Gusturi, mirosuri, senzaţii. Fum, cîrlionţat imposibil, amar. Glasuri fără-nţeles de afară, reverberînd deformat prin gri de betoane, a peşteră.

Afară. Frig mut, în lumina puţină. Aburul expiraţiei disipîndu-se scurt, la doar centimetri de faţă. Vedere periferică tăiată de glugă. Ceaţă-ngheţată în aer, nălucă de talc. Pete albe de zăpadă, pete gri de zăpadă, pete negre de zăpadă, pete negre, asfalt. Asfalt îngheţat. Asfalt acoperit de-o pojghiţă albă de gheaţă de ceaţă. Frunze moarte, prinse în gheaţă. Oameni crăcănaţi, să n-alunece. Paşi în zăpada-ngheţată, tîrşîit, glaşpapir pe timpane. Glezne-ncordate. Priviri în pămînt. Motoare ambalate prin vată. Tăcere.

În piept, o durere surdă, în suflet, nimic. În jur, pudră de gheaţă. Realitatea, proastă afacere.

[....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "BACK IN BLACK" ***

duminică, 16 decembrie 2012

AGONIA

Blue Eyes from Wallbase.cc

Transformarea interioară, accesul la informaţiile ancestrale ascunse în noi, implică multe, multe sacrificii. Nu mulţi o iau pe calea asta şi - dintre ei - nu mulţi supravieţuiesc încercării. Însa acei puţini care depăşesc pragul acced la ceva greu de descris în cuvinte. Frank Herbert o spune mai bine..

Frank Herbert - Canonicatul Dune [fragment] 
     [...................................]
     A sosit momentul să aflu. 
     Văzu un distribuitor bucal alunecînd în poziţie deasupra gurii ei, călăuzit de mîna Bellondei.
     Purtăm Graal-ul nostru în capetele noastre, spusese Odrade. Să-l porţi cu cea mai mare băgare de seamă dacă, într-o zi, va intra şi în posesia ta. 
     Distribuitorul îi atinse buzele. Murbella închise ochii, dar simţi degete care îi deschideau gura. Metalul rece îi atinse dinţii. Vocea lui Odrade continua să răsune în memoria ei.
     Evită orice excese. Corectează prea mult şi te vei trezi cu o adevărată belea pe cap:necesitatea de a face corecturi din ce în ce mai mari. Oscilaţiile. Fanaticii sunt minunaţi creatori de mişcări oscilatorii.
     Graal-ul nostru este liniar pentru că fiecare Cucernică Maică poartă în ea aceeaşi determinare. Vom perpetua acest lucru împreună. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "AGONIA" ***

marți, 11 decembrie 2012

WHAT'S A NICE KID LIKE YOU DOING IN A PLACE LIKE THIS?...

What's a Nice Kid Like You Doing in a Place Like This? - Hanna Barbera's Alice in Wonderland [performed by Sammy Davis Jr.]


Direct approach: Zilele astea am sughiţat copios, cică asta înseamnă că am fost subiect de discuţie între doi (două) ori mai mulţi (multe). Apoi m-am uitat pe niste contoare de trafic şi-am văzut "lume nouă", intrînd cam de-a dreptul pe anumite postări. Nimic nu-i întîmplător, nu-i aşa, carevasăzică sînt obiect de discuţii şi de studiu. Acestea fiind zise, mă folosesc de această ocazie pentru a vă dedica vouă, celor ce mă analizaţi / studiaţi zilele astea, cîntecelul de mai sus, "fără intenţii malvolente", cum spunea cineva. Şi da, de a vă spune cîteva cuvinte despre mine. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "WHAT'S A NICE KID LIKE YOU DOING IN A PLACE LIKE THIS?..." ***

luni, 10 decembrie 2012

FLUIER ÎN CER

Music: Phoenix - Fluier în cer         Images: Wallbase.cc


Cînd construieşti (ori re-construieşti) ceva, tre' s-o faci cu piatră de calitate. Iată una adevarată, "cioplită" de Phoenix, potrivită pentru a fi cheie de boltă. De boltă de cer... [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "FLUIER ÎN CER" ***

sâmbătă, 8 decembrie 2012

DREAMIN': YOUR MOMENT IS WAITING

Kerala Tourism: Your Moment is Waiting 

E doar un pîrlit de video publicitar, l-am văzut la televizor, într-o pauză de ştiri. Mi-a atras / acaparat brusc atenţia. Atmosfera... de vis.
Şi da, frumuseţea e pretutindeni, în toţi şi în toate. Totul e să ai ochi (şi dispoziţie) să o vezi.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "DREAMIN': YOUR MOMENT IS WAITING" ***

vineri, 7 decembrie 2012

ENDINGS ARE JUST BEGINNINGS

Mike Oldfield - Amarok [Endings Are Just Beginnings]


Urmează un punct nodal pentru mine, pentru viaţa mea, îşi repetă J. sieşi, privind în gol pe fereastră singurătatea naturii retrasă adînc în sine, în începutul de iarnă. N-are nici o idee ce va urma, odată punctul nodal atins şi apoi, previzibil, depăşit. Imaginaţia lui, atît de tumultoasă de obicei, de data asta refuză să-l ajute. Ca şi cum ar privi un ecran alb, pe care filmul întîrzie să înceapă. Ca şi cum ar încerca să vadă orizontul aflat în spatele unui munte abrupt, pe care-l escaladează cu dinţii strînşi şi inima explodîndu-i în piept, de tensiunea efortului. Ştie că va ajunge acolo, în vîrf, în aerul rarefiat şi rece al înălţimilor, simţind în plină faţă rafalele îngheţate şi că abia atunci va trăi în sfîrşit sentimentul corespunzător, de victorie sau de eşec, sau, de ce nu, amîndouă de-odată. Şi nu mai e mult pînă atunci, ştie şi asta, deja poate număra orele... Însă nu-şi poate imagina ce-o să urmeze. Vrea - nu vrea, va trebui să aibă răbdare. Închide ochii, încruntat. Încearcă să îşi explice blocajul, căutînd asocieri în memorie. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ENDINGS ARE JUST BEGINNINGS" ***

miercuri, 5 decembrie 2012

CONFIGURAŢII INTERIOARE (PATTERNS)

Mîţa de pe scara mea :)

M-am întîlnit cu mîţa azi-dimineaţă, cînd am plecat de-acasă, cu o jumătate de etaj mai jos, lîngă ghenă. M-am tot întîlnit cu ea zilele astea. Îşi face veacul pe scara blocului, ne intersectăm paşii şi privirile cînd la un etaj, cînd la altul, ea umblind demnă ca o felină ce e şi privindu-mă rece, fără sentimente, analizindu-mă parcă din pur interes. Probabil că nu valorez prea mult pentru ea, că eu nu-i dau mîncare, precum cele cîteva vecine miloase şi iubitoare de animale, din bloc. Nu pot să zic că-i grasă, e... împlinită. Are o faţă rotundă şi o aparenţă de stil ce răzbate din felul cum se mişcă. Mi-e greu s-o calific, ca atitudine adică, uneori o văd ca pe-o maidaneză cu ceva stil, alteori ca pe-un exemplar de rasă, cu ceva porniri de maidaneză, mai mult sau mai puţin reprimate. [.....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "CONFIGURAŢII INTERIOARE (PATTERNS)" ***

luni, 3 decembrie 2012

PERSONAL MILESTONE - STATUS UPDATED [LAST UPDATE : ON DEC 08 2012, 03:10PM]

DEC 08 2012, 03:10PM
SECOND THOUGHT: Am luat decizia (azi, acum) de a re-posta majoritatea postărilor "în cauză". Fiindcă m-am mai liniştit, supărarea mi-a mai trecut. Fiindcă e şi ceva din mine acolo, ceva la care ţin. Şi da, fiindcă asta am simţit.. Kill me.
The past is just the past. Just aiming for the future. My future, in peace with myself.

 
E decembrie deja şi-afară e, în sfîrşit, toamnă. Mă uitam azi la frunzele moarte lipite de asfalt, pe aleea dintre blocuri, în lumina înserării. Mototolite şi călcate de maşini, nervurile lor arătau precum mici scheleţele albe, contorsionate, aşa cum le-a prins cauciucul cînd le-a strivit, restul transformîndu-se în pete, transferînd asfaltului culorile lor, ca o ultimă dăruire. Cu excepţia vîntului, era linişte, maşini puţine, oameni puţini, zgribuliţi, aproape pustiu [....].
Nightcrawlers - Push the feeling on


*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "PERSONAL MILESTONE - STATUS UPDATED [LAST UPDATE : ON DEC 08 2012, 03:10PM]" ***

miercuri, 28 noiembrie 2012

ROLL ME UP AND SMOKE ME...

Răsuceşte-mă şi fumează-mă, cînd va fi să mor, spune cu nonşalanţă Bătrînul, de-o vîrstă cu părinţii mei, ce nu mai sînt pe-aici. Şi de nu-i place cuiva, priveşte-l în ochi şi zi-i: nu-s venetic, deci nu voi pleca, aşa că nu-ţi mai pierde vremea plîngîndu-te, ci răsuceşte-mă şi fumează-mă ca pe-o ţigare, cînd va fi să mor.
Chitara aia are o gaură cît pumnul. Tonic.
 Willie Nelson - Roll Me Up And Smoke Me When I Die



*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ROLL ME UP AND SMOKE ME..." ***

joi, 22 noiembrie 2012

J. ŞI REALITATEA VIRTUALǍ VERSIUNEA 3.0 - SCARY: DUALITY MATTERS

1. [ABOUT] CONTROL ... Sigur ai verificat totul? se insinuează agasantă Vocea din cască, a cîta oară. Sigur, Control, răspunde J. docil, cu vocea distorsionată în mod caraghios de amestecul de oxigen şi de heliu, mirosind tehnic, a garnituri moi de cauciuc, strivite. Sigur ai verificat presiunea? insistă Vocea, a cîta oară "plus unu", deja devine enervant, mormăie J. încet. Totuşi nu suficient de încet, fiindcă Vocea "îl aude" şi izbucneşte acut într-un monolog piţigăiat despre toţi DEŞTEPŢII dinaintea lui J., care, nu-i aşa, se credeau cu toţii ATÎT de grozavi înainte să coboare, iar acum bălesc privind intens vreun perete, pericole potenţiale atît pentru ei, cît şi pentru ceilalţi. Dacă J. vrea să ştie, ei bine da, şi EI considerau că toate chestiile astea de rutină, toate verificările şi paraverificările au fost ATÎT de enervante, DEŞTEPŢII. Surprinzător, gălăgia din cască îl calmează pe J., ajutîndu-l să se concentreze asupra instrumentelor: presiunea din costum cu cinci la sută mai mare decît cea a atmosferei, OK, stabilă, atît cît îşi poate da seama, deci nu are pierderi, încă o dată OK; dacă totul rămîne aşa, rezerva de "hai să-i zicem aer" din spate îi poate oferi o autonomie de vreo trei-patru ore, în funcţie, nu-i aşa, de un teanc întreg de parametri: efort, căldură, umiditate, stress, da, stress. OK. Gata, Control, am verificat totul, mă duc. Vocea se opreşte brusc din ţipat, apoi, dupa o scurtă tăcere, zice încetişor: Baftă, J., o să cam ai nevoie. Şi tu, şi noi... [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. ŞI REALITATEA VIRTUALǍ VERSIUNEA 3.0 - SCARY: DUALITY MATTERS" ***

miercuri, 31 octombrie 2012

SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN


Îmi trec mîna prin barbă mai întîi, dintr-o veche obişnuinţă. A crescut şi nu mai e aşa ţepoasă, o simt cum se lasă sub degete, trăgînd uşor de pielea obrazului. Privesc scurt în oglindă şi văd nişte cearcăne, pana mea, îmi zic, ar trebui să mai şi dorm. Întind spuma pe faţă, de la o ureche la ailaltă, pe gît şi apoi pe sub nas, masez uşor. Pregătesc lama, apoi mă uit nehotărît în oglindă, de unde să-ncep adică, păi hai de data asta din dreapta. De-acolo, din oglindă, mă priveşte cu un rînjet înapoi J.. Mă-ntreabă niznai, ca de obicei: Dreapta ta, ori dreapta mea?.. Înfig lama în barbă şi trag o dîră, în răspăr, dreapta mea, evident. Rînjetul i se estompează într-o strîmbătură. Tot încăpăţînat ai rămas, constată apoi, cu voce joasă. Tot, răspund, apoi mai trag o dată cu lama pe acelasi traseu, tot în răspăr. Pielea se înroşeşte brusc, iritată. Chiar dacă te enervez, nu-i nevoie să te răzbuni pe tine, îmi spune J., acum serios. De ce nu dormi?.. Întind spuma pe pielea înroşită, încruntat. De gînduri, de aia, îi răspund mîrîit. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN" ***

marți, 30 octombrie 2012

duminică, 28 octombrie 2012

MON ANGE


Senzaţia că nu sînt cu adevărat singur, am avut-o dintotdeauna. Tot timpul am simţit că mă priveşte cineva, de undeva de la marginea cîmpului meu vizual - şi m-am comportat în consecinţă tot timpul, ca şi cum aş fi în permanenţă privit. Ca şi cum tot ceea ce am gîndit ori am făcut vreodată a avut şi are un sens, a contat şi contează, pentru cineva. Uneori am simţit înţelegere dinspre acea prezenţă discretă, alteori tristeţe, ori compasiune, ca o oglindire în absolut a stărilor şi acţiunilor mele. Rareori am simţit bucurie, asta poate şi pentru că momentele mele de graţie n-au fost chiar o constantă, ca să nu zic mai mult. Atunci, în acele rare momente, prezenţa-martor a fost mai intensă. Ochii minţii au poziţionat de-atunci martorul tăcut undeva în spate, peste umărul stîng, respirînd la unison cu mine, într-o atmosferă caldă, vibrantă.
Ştie atîtea despre mine, mă gîndesc uneori, ascultîndu-mi toate gîndurile spuse şi nespuse, încît ar putea scrie o carte. Poate chiar asta face... Dacă ar fi om, mi-ar fi teamă de el şi de ceea ce ştie. Însă el e deasupra starii umane, ştiu că nu m-a judecat şi că nu mă va judeca niciodată. Numai noi, oamenii, îi judecăm pe ceilalţi, de regulă strîmb, din imperfecţiunea noastră mai mult sau mai puţin asumată. El doar mă asistă, mă susţine prin prezenţa sa discretă şi mă înţelege cu adevărat.
Martorul meu dintotdeauna tăcut, Mon Ange.

Scorpions - Send Me An Angel


*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MON ANGE" ***

duminică, 21 octombrie 2012

SOARE


Uităm atît de des că e-acolo. Străluceşte deasupra tuturor, buni şi răi. Ne luminează. Nu prea conştientizăm, îl includem în categoria lucrurilor fireşti, catre "trebuie să se întîmple". De fapt, nimic nu "trebuie". Şi nimic nu se întîmplă "întîmplător". Totul are un sens, chiar dacă nu credem. Iar lumina Lui e un dar. Ar trebui s-o primim cu recunoştinţă, în fiecare zi. Nu să ne strigăm recunoştinţa cu făţărnicie pe străzi, ci în sinea noastră. Decent.
"Dimineţile vin ca o nădejde / Că lumina din noi nu se va pierde"... Mda. Cam aşa.

Valeriu Sterian - Zori de zi               Images from Wallbase.cc


*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SOARE" ***

marți, 16 octombrie 2012

THE NIGHT

Mozart - Eine kleine Nachtmusik [Allegro] performed by Les Dissonances


De ce-i noaptea neagră? De ce-ar fi fost albă?... 
Nu-ţi cere s-accepţi realitatea din jur
Lumina-i durere, e-un chin, o povară, 
Iar faptele parcă au prea mult contur. 

În ăst întuneric de faci o mişcare 
Distrugi un imperiu de gînduri adînci, 
O lume de vise ce-acum se-nfiripă 
Din mine de vrei nemişcarea s-alungi...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "THE NIGHT" ***