LA MULŢI ANI prietenilor mei. LA MULŢI ANI şi neprietenilor... Fie să trăim vremuri mai bune decît pînă acum, cu toţii.
Cu drag, Gabi
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "HAPPY NEW YEAR!" ***
Depeche Mode - Lie to Me [Dominatrix Remix 2009]
Se făcea că eram înconjurat de mocirlă. Murdărie neagră, vîscoasă,
lipicioasă, rece, revărsîndu-se din toate părţile printre copacii
uscaţi, ca dintr-un enorm vulcan noroios.
În aer, tăcere tristă, cu accente macabre. Paşi înfundîndu-se, mai întîi
pîn' la gleznă, apoi din ce în ce mai sus, pînă peste genunchi, pe
măsură ce înaintam. [....]
Music: Phoenix - Fluier în cer Images: Wallbase.cc
Kerala Tourism: Your Moment is Waiting
Mike Oldfield - Amarok [Endings Are Just Beginnings]
Mîţa de pe scara mea :)
DEC 08 2012, 03:10PM
SECOND THOUGHT: Am luat decizia
(azi, acum) de a re-posta majoritatea postărilor "în cauză". Fiindcă
m-am mai liniştit, supărarea mi-a mai trecut. Fiindcă e şi ceva din mine
acolo, ceva la care ţin. Şi da, fiindcă asta am simţit.. Kill me.
The past is just the past. Just aiming for the future. My future, in peace with myself.
E decembrie deja şi-afară e, în sfîrşit, toamnă. Mă uitam azi la frunzele moarte lipite de asfalt, pe aleea dintre blocuri, în lumina înserării. Mototolite şi călcate de maşini, nervurile lor arătau precum mici scheleţele albe, contorsionate, aşa cum le-a prins cauciucul cînd le-a strivit, restul transformîndu-se în pete, transferînd asfaltului culorile lor, ca o ultimă dăruire. Cu excepţia vîntului, era linişte, maşini puţine, oameni puţini, zgribuliţi, aproape pustiu [....].
Nightcrawlers - Push the feeling on
Răsuceşte-mă şi fumează-mă, cînd va fi să mor, spune cu nonşalanţă Bătrînul, de-o vîrstă cu părinţii mei, ce nu mai sînt pe-aici. Şi de nu-i place cuiva, priveşte-l în ochi şi zi-i: nu-s venetic, deci nu voi pleca, aşa că nu-ţi mai pierde vremea plîngîndu-te, ci răsuceşte-mă şi fumează-mă ca pe-o ţigare, cînd va fi să mor.
Chitara aia are o gaură cît pumnul. Tonic.
Willie Nelson - Roll Me Up And Smoke Me When I Die
Îmi trec mîna prin barbă mai întîi, dintr-o veche obişnuinţă. A crescut şi nu mai e aşa ţepoasă, o simt cum se lasă sub degete, trăgînd uşor de pielea obrazului. Privesc scurt în oglindă şi văd nişte cearcăne, pana mea, îmi zic, ar trebui să mai şi dorm. Întind spuma pe faţă, de la o ureche la ailaltă, pe gît şi apoi pe sub nas, masez uşor. Pregătesc lama, apoi mă uit nehotărît în oglindă, de unde să-ncep adică, păi hai de data asta din dreapta. De-acolo, din oglindă, mă priveşte cu un rînjet înapoi J.. Mă-ntreabă niznai, ca de obicei: Dreapta ta, ori dreapta mea?.. Înfig lama în barbă şi trag o dîră, în răspăr, dreapta mea, evident. Rînjetul i se estompează într-o strîmbătură. Tot încăpăţînat ai rămas, constată apoi, cu voce joasă. Tot, răspund, apoi mai trag o dată cu lama pe acelasi traseu, tot în răspăr. Pielea se înroşeşte brusc, iritată. Chiar dacă te enervez, nu-i nevoie să te răzbuni pe tine, îmi spune J., acum serios. De ce nu dormi?.. Întind spuma pe pielea înroşită, încruntat. De gînduri, de aia, îi răspund mîrîit. [....]
Matt Cardle - First Time Ever I Saw Your Face
Senzaţia că nu sînt cu adevărat singur, am avut-o dintotdeauna. Tot timpul am simţit că mă priveşte cineva, de undeva de la marginea cîmpului meu vizual - şi m-am comportat în consecinţă tot timpul, ca şi cum aş fi în permanenţă privit. Ca şi cum tot ceea ce am gîndit ori am făcut vreodată a avut şi are un sens, a contat şi contează, pentru cineva. Uneori am simţit înţelegere dinspre acea prezenţă discretă, alteori tristeţe, ori compasiune, ca o oglindire în absolut a stărilor şi acţiunilor mele. Rareori am simţit bucurie, asta poate şi pentru că momentele mele de graţie n-au fost chiar o constantă, ca să nu zic mai mult. Atunci, în acele rare momente, prezenţa-martor a fost mai intensă. Ochii minţii au poziţionat de-atunci martorul tăcut undeva în spate, peste umărul stîng, respirînd la unison cu mine, într-o atmosferă caldă, vibrantă.
Ştie atîtea despre mine, mă gîndesc uneori, ascultîndu-mi toate gîndurile spuse şi nespuse, încît ar putea scrie o carte. Poate chiar asta face... Dacă ar fi om, mi-ar fi teamă de el şi de ceea ce ştie. Însă el e deasupra starii umane, ştiu că nu m-a judecat şi că nu mă va judeca niciodată. Numai noi, oamenii, îi judecăm pe ceilalţi, de regulă strîmb, din imperfecţiunea noastră mai mult sau mai puţin asumată. El doar mă asistă, mă susţine prin prezenţa sa discretă şi mă înţelege cu adevărat.
Martorul meu dintotdeauna tăcut, Mon Ange.
Scorpions - Send Me An Angel
Uităm atît de des că e-acolo. Străluceşte deasupra tuturor, buni şi răi. Ne luminează. Nu prea conştientizăm, îl includem în categoria lucrurilor fireşti, catre "trebuie să se întîmple". De fapt, nimic nu "trebuie". Şi nimic nu se întîmplă "întîmplător". Totul are un sens, chiar dacă nu credem. Iar lumina Lui e un dar. Ar trebui s-o primim cu recunoştinţă, în fiecare zi. Nu să ne strigăm recunoştinţa cu făţărnicie pe străzi, ci în sinea noastră. Decent.
"Dimineţile vin ca o nădejde / Că lumina din noi nu se va pierde"... Mda. Cam aşa.
Valeriu Sterian - Zori de zi Images from Wallbase.cc
Mozart - Eine kleine Nachtmusik [Allegro] performed by Les Dissonances
… Noi sîntem Ochi-de-Oțel, nu ne temem nici de fel, nici de acizi, nici de baze, nici de nopțile albe, nici de zilele negre…
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)