SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN

Îmi trec mîna prin barbă mai întîi, dintr-o veche obişnuinţă. A crescut şi nu mai e aşa ţepoasă, o simt cum se lasă sub degete, trăgînd uşor de pielea obrazului. Privesc scurt în oglindă şi văd nişte cearcăne, pana mea, îmi zic, ar trebui să mai şi dorm. Întind spuma pe faţă, de la o ureche la ailaltă, pe gît şi apoi pe sub nas, masez uşor. Pregătesc lama, apoi mă uit nehotărît în oglindă, de unde să-ncep adică, păi hai de data asta din dreapta. De-acolo, din oglindă, mă priveşte cu un rînjet înapoi J.. Mă-ntreabă niznai, ca de obicei: Dreapta ta, ori dreapta mea?.. Înfig lama în barbă şi trag o dîră, în răspăr, dreapta mea, evident. Rînjetul i se estompează într-o strîmbătură. Tot încăpăţînat ai rămas, constată apoi, cu voce joasă. Tot, răspund, apoi mai trag o dată cu lama pe acelasi traseu, tot în răspăr. Pielea se înroşeşte brusc, iritată. Chiar dacă te enervez, nu-i nevoie să te răzbuni pe tine, îmi spune J., acum serios. De ce nu dormi?.. Întind spuma pe pielea înroşită, încruntat. De gînduri, de aia, îi răspund mîrîit. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN" ***

MATT CARDLE: THE SENSITIVE

Matt Cardle - First Time Ever I Saw Your Face

Mi-a rămas lîngă inimă, de cînd l-am auzit prima dată. M-a impresionat... sensibilitatea.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MATT CARDLE: THE SENSITIVE " ***

MON ANGE

Senzaţia că nu sînt cu adevărat singur, am avut-o dintotdeauna. Tot timpul am simţit că mă priveşte cineva, de undeva de la marginea cîmpului meu vizual - şi m-am comportat în consecinţă tot timpul, ca şi cum aş fi în permanenţă privit. Ca şi cum tot ceea ce am gîndit ori am făcut vreodată a avut şi are un sens, a contat şi contează, pentru cineva. Uneori am simţit înţelegere dinspre acea prezenţă discretă, alteori tristeţe, ori compasiune, ca o oglindire în absolut a stărilor şi acţiunilor mele. Rareori am simţit bucurie, asta poate şi pentru că momentele mele de graţie n-au fost chiar o constantă, ca să nu zic mai mult. Atunci, în acele rare momente, prezenţa-martor a fost mai intensă. Ochii minţii au poziţionat de-atunci martorul tăcut undeva în spate, peste umărul stîng, respirînd la unison cu mine, într-o atmosferă caldă, vibrantă.
Ştie atîtea despre mine, mă gîndesc uneori, ascultîndu-mi toate gîndurile spuse şi nespuse, încît ar putea scrie o carte. Poate chiar asta face... Dacă ar fi om, mi-ar fi teamă de el şi de ceea ce ştie. Însă el e deasupra starii umane, ştiu că nu m-a judecat şi că nu mă va judeca niciodată. Numai noi, oamenii, îi judecăm pe ceilalţi, de regulă strîmb, din imperfecţiunea noastră mai mult sau mai puţin asumată. El doar mă asistă, mă susţine prin prezenţa sa discretă şi mă înţelege cu adevărat.
Martorul meu dintotdeauna tăcut, Mon Ange.

Scorpions - Send Me An Angel

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MON ANGE" ***

SOARE

Uităm atît de des că e-acolo. Străluceşte deasupra tuturor, buni şi răi. Ne luminează. Nu prea conştientizăm, îl includem în categoria lucrurilor fireşti, catre "trebuie să se întîmple". De fapt, nimic nu "trebuie". Şi nimic nu se întîmplă "întîmplător". Totul are un sens, chiar dacă nu credem. Iar lumina Lui e un dar. Ar trebui s-o primim cu recunoştinţă, în fiecare zi. Nu să ne strigăm recunoştinţa cu făţărnicie pe străzi, ci în sinea noastră. Decent.
"Dimineţile vin ca o nădejde / Că lumina din noi nu se va pierde"... Mda. Cam aşa.

Valeriu Sterian - Zori de zi               Images from Wallbase.cc

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SOARE" ***

THE NIGHT

Mozart - Eine kleine Nachtmusik [Allegro] performed by Les Dissonances

De ce-i noaptea neagră? De ce-ar fi fost albă?... 
Nu-ţi cere s-accepţi realitatea din jur
Lumina-i durere, e-un chin, o povară, 
Iar faptele parcă au prea mult contur. 

În ăst întuneric de faci o mişcare 
Distrugi un imperiu de gînduri adînci, 
O lume de vise ce-acum se-nfiripă 
Din mine de vrei nemişcarea s-alungi...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "THE NIGHT" ***

LABEL: BUN RǍMAS [REMIX & OFFICIAL VERSIONS] :|

DJ PROJECT & ADELA - BUN RǍMAS (Mr Teddy Dubstep Remix)             Image from Wallbase.cc

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LABEL: BUN RǍMAS [REMIX & OFFICIAL VERSIONS] :|" ***

J. ŞI ANIMALU'

Wolf by 4chan @wallbase.cc

J. stă liniştit, ca de atîtea alte dăţi, cu animalul în lesă, în mulţimea de oameni. Afară e un început cald de toamnă, garnisit cu frunze foşnind uscat prin copaci şi cu scame de nor purtate de vînt, lăsînd dîre albe de cîlţi pe cerul încă albastru. Înăuntru e umbră, iar mulţimea ascultă în linişte Cuvîntul, printre schelele triste din lemn de brad negeluit ce susţin parcă de o veşnicie nesfîrşita renovare a bătrînului edificiu. Se cunosc de mai mult de jumătate din viaţa lui J., el şi animalul adică, de cînd era jignitor de tînăr şi de neexperimentat, practic au fost nedespărţiţi de atunci, ar putea spune că s-au format unul pe celălalt. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. ŞI ANIMALU'" ***

STROPI DE CRISTAL, VINDECǍTORI

Woman and Dragon

* Cînd plînge un Dragon, nu auzim nimic cu urechea. Se strînge doar inima-n noi ca de-o durere surdă, la fiecare bătaie; privirea vede dincolo de lucruri ori fapte, în vreme ce părul se ridică pe spate, electrizat.

* Cînd plînge un Dragon, aerul îşi modifică consistenţa, absorbind, reţinînd si conţinînd apoi în sine vibraţii, precum bătăile unor aripi de fluturi, ritmate.

* Cînd plînge un Dragon, păsărelele amuţesc prin copaci, speriate, frunzele îngălbenesc dintr-o dată, chircindu-se cu trosnete seci, iar soarele, deşi străluceşte suprarealist deasupra a toate, nu mai încălzeşte deloc.

* Cînd plînge un Dragon, toată lumea e tristă, vorbeşte puţin şi în şoapte, şoapte ce se-aud clar şi neaşteptat de tare pînă departe, cu reverberaţii, ca dintr-o imensă cavernă de piatră.

* Cînd plînge un Dragon, timpul miroase a cremene-ncinsă udată de ploaia de vară, gesturi şi lucruri altădată mărunte devin importante, iar cele de obicei importante ne sînt atunci, în mod evident, inutile. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "STROPI DE CRISTAL, VINDECǍTORI" ***

FLOARE DE SOC

Sambucus nigra ssp. canadensis (common elder) - flower - inflorescence

Ieri, la sfîrşitul zilei de muncă, am băut o socată. Mi-era cald, frigiderul firmei (ca niciodată) în raza de acţiune. Am pus mîna pe prima sticlă rece, nici nu m-am uitat cu ce e, mi-am umplut un pahar. Mi-am citit apoi în birou ultimele cîteva mailuri, he-he, era acolo un reply politicos - condescendent, scris în urmaşa limbii lui Shakespeare de niste băeţi, fiindcă pusesem o întrebare ce trebuia pusă. Dacă m-ar cunoaşte cu adevărat băeţii ăia, pentru care soarele încă n-a apus pînă acu', ar şti că n-am galoane să-mi cadă.
Mi-am luat socata rece neîncepută, pachetul de ţigări mai mult gol şi bricheta, apoi m-am dus în locul de fumat, pustiu acum, la spartu' tîrgului. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "FLOARE DE SOC" ***

LOST TRANQUILITY

Once You Had Gold by ENYA          Images from Wallbase.cc

J. stă turceşte, pe canapea, cu picioarele adunate sub el. Se simte bine în poziţia asta dintotdeauna, nu ştie exact de ce, aşa îi tot vine să stea. Cîndva a încercat să se mintă că e un soi de poziţie lotus, că ar fi ceva profund spiritual, adică, înnăscut în el, dînd pe-afară prin gesturi. Peste ani i-au trecut fumurile astea. Probabil e vreun caracter genetic ce se-aruncă în neam de-i tot vine să stea aşa, pînă la un posibil / probabil strămoş turc, amestecat de-a valma şi probabil cu sila în bagajul lui genetic, împreună cu toate celelalte caractere, venite parcă din patru zări, de pe minim două continente. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "LOST TRANQUILITY" ***

POSTARE ATIPICǍ PENTRU MINE, "NON-EU": DRUMUL SPRE CASǍ, DE LA SERVICI. IERI.

1. POZA. Thank you, ALEX, for the screenshot. You've hitted the bullseye.

2. ŢIGǍRI. Mi-am numărat ţigările, cînd am plecat de la servici, mai aveam trei, iar am fumat ca un turc. M-am gîndit aprinzînd-o deja pe prima că îmi ajung pînă acasă. După ce am terminat-o pe a doua, m-am dat cu apă pe faţă, de la o ţîşnitoare stradală rămasă fără... ţîşnitoare, prin grija băştinaşilor. Mi-era cald. Am băgat un deget pe ţeavă, jetul a urcat suficient cît să pot bea. Ca-n copilărie.

3. PIZZA. Am comandat două pizze de unde iau de obicei, din colţ, mi-am aprins ultima ţigare cît am aşteptat să se coacă. În timp ce fumam, am experimentat respiraţia abdominală, ajută atunci cînd mă doare plexul şi cînd, oricît aş inspira toracic, simt că n-am aer destul. Pe fond de stress. Cînd am ajuns la filtru, pizza încă mai avea să se coacă, asa că m-am distrat stingînd chiştocul cu picăturile de condens scurse dintr-un aer condiţionat de la etajul patru. Bătea un pic vîntul, a fost tricky. Băiatu' de acolo îmi ştia deja damblaua: una cu sos dulce, una fără. Sînt previzibil, pana mea. Mda.

4. FATA. ORI LIPSA EI. Mergînd pe partea cealaltă a bulevardului, cam vis-a-vis de secţie, mi-am amintit de-o întîmplare de acum vreun an. Atunci, cam pe la aceeaşi oră a înserării, o fătuca ce aştepta pe treptele băncii de-acolo m-a întrebat cît e ceasul. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "POSTARE ATIPICǍ PENTRU MINE, "NON-EU": DRUMUL SPRE CASǍ, DE LA SERVICI. IERI." ***

CEEA CE SÎNTEM: J. FUMEAZǍ ŢIGARE DE LA ŢIGARE. PRIVINDU-MǍ DREPT ÎN OCHI

Glorianna (Hymn a la Femme) by Vangelis; Images from Wallbase.cc and Epilogue.net

J. se uită peste umărul meu, urmărind un punct imaginar cu privirea (m-am întors o clipă, scurt, de curiozitate, unde se uită el e numai văzduhul). Îşi caută cu un gest automat pachetul de ţigări pocnindu-se uşor peste buzunare, de două - trei ori, după cîteva secunde îl găseşte. Extrage ţigarea fără să se uite la ea, o bagă în gură reflex, pe stînga, acolo unde persistă o pată mai uscată pe buze, ca un început de bătătură. Expresia gurii lui devine scîrbită pentru cîteva clipe, cu ţigarea atîrnînd într-o parte. Cute de expresie apar pe obraji cîteva secunde şi ele, ca un soi de tristeţe, apoi o aprinde scurt. Inspiră adînc. Jarul devine pentru o clipă roşu. Buzele lui J. încep să se mişte, le văd ca într-un film vechi prin fumul expirat, îmi iau seama, carevasăzică omul ăla vorbeşte, mă adun să-l ascult. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "CEEA CE SÎNTEM: J. FUMEAZǍ ŢIGARE DE LA ŢIGARE. PRIVINDU-MǍ DREPT ÎN OCHI" ***

MEL BROOKS KNOWS BETTER... SPEECHLESS.

FIRST: THE IDIOT

 

SECOND: THE AUTOPSY LESSON   [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MEL BROOKS KNOWS BETTER... SPEECHLESS." ***

TANGLED: PRINŢESA ÎN TURNU-I DE FILDEŞ

Rapunzel singind, in the tower, alone :)

"7 AM, the usual morning lineup:
Start on the chores and sweep 'til the floor's all clean
Polish and wax, do laundry, and mop and shine up
Sweep again, and by then it's like 7:15.
[....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "TANGLED: PRINŢESA ÎN TURNU-I DE FILDEŞ" ***

ÎN URMǍRIREA UNUI VIS PRINCIAR

TANGLED

Prinţesa visează, cu ochii mari, larg deschişi, perle de lumină plutind în noapte către cerul senin, plin de stele. Pentru a-şi urmări acest vis princiar, ca niciodată, Prinţesa coboară din turnu-i de fildeş, printre noi, cei ce-am cam uitat să visăm. Căutarea ei ne inspiră, ne-aduce aproape de vise vechi rătăcite prin cîte-un colţ neumblat de suflet, trecute aproape-n uitare sub fire gri de păienjeni acoperite de colb.
Şi-atunci ca prin farmec uităm, pentru o vreme măcar, de limitările noastre, de starea imperfectă în care-am ajuns, de matricea repetitivă a vieţii cotidiene, în care ne încadrăm rigid existenţele, zi dupa zi. Oportunitatea de-a contribui, fiecare după puterile lui - chiar şi cu un cé infim - la un vis mai pur, mai înalt, ne redă o părticică din sensul pierdut în rutina aplatizantă. Ne redă o fărîmă de lumină în suflet.
Aceia ce nu se ridică la înălţimea momentului, prozaicii, indiferenţii, răii, cei ce nu pot, nu vor ori nu ştiu să viseze cu ochii deschişi, sînt convertiţi pe traseu sau sînt daţi la o parte din calea visului suveran. Ori se elimină singuri. Dispar, ca şi cum ar fi spulberaţi de un val, pe un ţărm de mare spălat de furtună.

Nimic n-o poate opri pe Prinţesă din drumul spre visului său minunat. Pentru că Dumnezeu e sus şi veghează, atîta vreme cît Prinţesa visează.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ÎN URMǍRIREA UNUI VIS PRINCIAR" ***

FIREBIRD

Lumina după-amiezii de vară, compactă, desenează acolade largi pe podeaua albă de marmură. E linişte, poate un pic prea linişte. Vîntul bate la răstimpuri, răsucindu-se în volute imposibile în părul frumoaselor cariatide ce susţin pe umerii lor, ca pe nimic, uriaşa boltă de piatră. J., muritorul, le admiră nereţinut, ca de atîtea ori pînă acum, fascinat de frumuseţea lor zveltă, dar şi de puterea lor, iar ele îi zîmbesc lui J. înapoi, cu ochi strălucitori, amuzate. Ca de atîtea ori pîna acum. E acolo, în privirea lor, o picătură de admiraţie pentru el, întotdeauna a fost, iar J., undeva în sinea lui, nu-i tocmai convins că o merită. Respect, poate, mereu s-a străduit să se ridice la înălţimea aşteptărilor, da. După părerea lui, a încerca să faci bine ar trebui să fie un standard, nu o excepţie. În sfîrşit.

 Animated clip art: REDHEAD by Christopher Stokes 

 Music: FIRE BIRD by Phoenix

Se ridică cu greu de pe tronul de piatră, face cîţiva paşi înţepenit de mijloc, se îndreaptă cu oarecare efort, ca să vezi, bombăne încetişor către sine, poate că vîrsta în sfîrşit îşi spune cuvîntul. Nu spune prostii, J., îi şopteste cu blîndeţe cea mai apropiată cariatidă, ştii bine că vîrsta e doar o stare de spirit. Da, ştie, însa numai cu mintea, e dureros conştient că nu e perfect.
Se îndreaptă gînditor către galeria unde-şi ţine trofeele vechilor lupte, [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "FIREBIRD" ***

EXTREME CHAMELEON, J.

Zhenya Artheur, G+, 23iun2012, 05:39PM

Mai întîi, un fior uşor de-a lungul şirei spinării, apoi aproape imediat, scurt, un bîzîit surd în urechi. J. se trezeşte brusc din starea de letargie în care şi-a petrecut aproape toată după-amiaza, tolănit pe un şezlong, la umbră, pe scena acoperită a teatrului de vară părăsit. Părăsit e de altfel tot orăşelul, cam de cînd a-nceput Marea Schimbare, mă rog, cîteva luni mai tîrziu. Cine să fie, se-ntreabă îngrijorat J., cine să umble, pe-o asemenea căldură, prin pustietăţile astea. Eh, îşi răspunde, parcă n-ar avea cine . Se ridică grăbit, adună din jur cu ambele mîini ţigările, bricheta şi cafeaua, face doi pasi, apoi se-ntoarce să ia şi scrumiera, aşa, nu trebuie să lase nici o dovadă că e aici. Cu braţele pline intră repede în cabina / garderobă / vestiar al actorilor, singura încăpere din micul oraş unde e o oglindă pe tot peretele, enormă, închide uşa cu cotul în urmă. Lasă toate alea cu grijă pe marginea mesei, lîngă cîteva arme de foc pregătite din vreme, apoi scrumiera o varsă în coşul de gunoi din colţ, atent să nu dea scrumul pe jos. De parcă ar mai conta, mormăie, dacă lucrurile vor ieşi urît. Încuie uşa şi se dezbracă în grabă, privindu-se cînd şi cînd în oglindă, pe toate părţile, atent la orice schimbare. Şi da, mîrîie din nou printre dinţi, sînt mari şanse să iasă urît.
Îşi aminteşte cum atunci cînd au apărut primele mutaţii, nimeni nu ştia precis care-i cauza. S-au lansat cîteva teorii, unii ziceau ceva de radiaţii scăpate de sub control, altii ziceau de chimicale, de efectul de seră, gaura din stratul de ozon, ori plante modificate genetic. Apoi cazurile s-au înmulţit brusc şi în numai cîteva luni, cei neatinşi au devenit o minoritate. Iar ceilalţi, majoritatea, îşi purtau cu stîngăcie pe străzi diformităţile, care de care mai ciudate ca aspect ori culoare. De aici şi pînă la debandada generală n-a mai fost decît un pas, repede făcut, în numai cîteva zile, atunci cînd comportamentul celor atinşi de mutaţii a-nceput să corespunda mutaţiilor. De exemplu, te puteai aştepta de la un individ cu gheare şi dinţi enormi să te sfîşie, ori de la unul acoperit de ţepi - sa te-nţepe, injectîndu-ţi cine ştie ce venin paralizant. Într-una din zilele acelea, pe vremea cînd încă mai existau cîteva televiziuni funcţionale, J. a văzut un reportaj care dădea o explicaţie destul de plauzibilă situaţiei. [.....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "EXTREME CHAMELEON, J." ***

MASHUP

Melting Sadness by MEG

Chiar în clipa asta, îşi spune J., un gînd, chiar gîndul ăsta, îmi umblă prin creier. Se uită din mers la vechi şi noi amintiri, într-o nesfîrşită galerie fixată în reţeaua de neuroni, ici mai admiră un răsărit, colo mai miroase o floare, mai ascultă un cîntec. Apoi trece cu bucurie pe lîngă o siluetă pur feminină dansînd tăcută în lumină, îi urmăreşte cu respirația întretăiată mişcările sublimate, idealizate, ne-ritmul, într-un amestec hipnotic de culori, de lumini şi de umbre. Da, îşi spune gîndul lui J. trecînd cu un fior mai departe, avem darul de a idealiza. Apoi retrăieşte, de-a lungul unui lung culoar întunecat, clipe de angoasă, clipe de frică, clipe de disperare. Da, îşi spune, avem. Se extrage cu un mic efort de acolo, din zona tristeţii, cîteva tentacule încearcă să-l tragă înapoi, ventuze-buze arcuite lasciv îl acoperă, avide, cu sărutările lor voluptoase, se scutură, scapă. Da, unele amintiri pot fi periculoase, îşi spune atunci gîndul lui J., uşor transpirat. Face slalom apoi printre gînduri nerostite, proiecte, cîteva strălucesc uşor, cu irizaţii spre margini. Nu au încă o formă precisă, sînt în curs să devină. Unul dintre ele îl mîngîie în trecere, mda, ăsta trebuie să fie un gînd narcisist. Iar gîndul lui J. trece mai departe, îşi continuă drumul printre atîtea şi-atîtea amintiri, printre părinţi, fraţi, prieteni, duşmani, prin iubire, indiferenţă, tristeţe, ură. Aruncînd cînd şi cînd cîte-o privire peste umăr, de-aducere-aminte.


Se-ntoarce apoi încet către sine, obosit, închizind ochii pentru o clipă. Cum ar fi, se-ntreabă, dacă toate amintirile astea s-ar amesteca, cum ar fi dacă toate ar deveni una? Ce-ar deveni atunci, toate, vis sau coşmar? Vor avea atunci, toate în sfîrşit, un sens? Greu de spus, greu de cuprins. A auzit cîndva că va afla, în ultimele clipe, înainte de trecerea dincolo, atunci va vedea totul, comprimat, într-o singură suflare (suflare de viaţă?...). Supremul Mashup. Şi atunci va înţelege.
Da, îşi spune, atunci sigur va afla care e sensul.

Annie Lennox - Backwards / Forwards [an Earworm Mashup]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MASHUP" ***

BLACK SHEEP J.

Black Sheep ;)

Unele zile sînt absurd de lungi, îşi spune J. în gînd sieşi uitîndu-se aiurea în monitorul în care mailuri noi continuă să se-adune în stivă, şi asta pentru că ziua asta, în mod special, a fost neobişnuit de lungă şi pe deasupra şi foarte obositoare. Aşa că J. azi n-a mai stat încă o jumătate de oră în plus peste jumătatea trecută deja, azi J. a omis să-şi mai bage activitatea, las' c-o bagă mîine, în timpul programului, şi-a stins apoi repede PC-ul, şi-a adunat catrafusele şi-a iesit scurt pe uşă cu ochii drept în semi-apusul de soare, molfăind nervos o ţigare neaprinsă în dinţi, pentru că azi J. nici măcar n-a apucat să fumeze două ţigări sudate la cafea, aşa cum s-a obişnuit, prost dealtfel, în ultima vreme. Pentru că, da, azi a fost o zi nebună, garnisită cu oameni nebuni, transpirînd idei absurde prin toţi porii, la fiecare mişcare. Pentru că azi toţi au vrut să facă tot ce n-au făcut în ultima lună-jumate, i-a apucat brusc dedlainu' pe toţi, ca la o neauzită comandă. Pentru că azi J. a avut o senzaţie de ireal cînd, tragînd transpirat cabluri pe sub nişte birouri, a discutat telefonic cotaţiile dintr-o ofertă şi-a mai răspuns şi la un apel de suport în timp ce tocmai i se termina bateria, în genunchi, tot timpul ăsta uitîndu-se într-una la ceas să nu piardă întîlnirea programată peste mai puţin de jumătate de oră. Pentru că azi J. a trebuit să demonstreze, pe hîrtie, că albul e alb şi negrul e negru, în loc să-şi vadă înainte de treabă, că doar a avut, slavă Domnului, destulă. Pentru că J. e workoholic şi continuă să se gîndească la servici şi pe drum, şi-n magazin, şi acasă, pentru că nu se poate abţine. Pentru că J. a evitat a nu ştiu cîta oară să se bage în vorbă cu tăntiţele de la supermarket, care făceau concurs de nume de ţigănci, gen Pamela, Revoluţia, Constituţia, Isaura, Poliţia, să le zică şi el invenţia lui în domeniu, Miliarda, adică un soi de "fără număr" la feminin. Pentru că dacă J. le-ar fi făcut să rîdă, după aia ar fi trebuit să intre de fiecare dată în vorbă cu ele, ceea ce din experienţa lui ar fi regretat, cu prima ocazie. Pentru că bananele erau azi relativ frumoase, dar nu atît de frumoase pe cît erau de scumpe. Pentru că oiţa nervoasă de pe tricou nu l-a scăpat de muncă azi pe J., ba chiar dimpotrivă. Drept care a ajuns la spălat, complet transpirată. De aia.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "BLACK SHEEP J." ***

A GHOST HAUNTED ME

Urme prin abis - by Ghost ©

REBORN, FROM ASHES, on 30.11.2012... WOW!... Chiar îmi place, bre Ghost, noua prezentare grafică. Jos pălăria!...

AGAIN STEALTH, on 30.10.2012... şi blogu' şi cartea... speechless

NEW UPDATE 15.09.2012: online again, cartea... Wow!... Să mă uit afară repede, pesemne e-o gaură-n cer...

LATER UPDATE: amicul Ghost a trecut de ceva vreme "în modul stealth" - sau, pe româneşte, s-a dat la fund: şi-a şters toate postările vechi de pe blog, iar la cartea online nu se mai ajunge decît cu invitaţie. De ce? El ştie. Probabil că nu i-a priit publicitatea.
Prin urmare, cele spuse de mine mai jos trebuie amendate, prin prisma acestui update. Anyway, eu rămîn totuşi cu un cotlon de minte plin cu cele citite, aşa că susţin în continuare părerile exprimate mai jos.

Îşi spune sieşi Ghost, pe româneşte Duh, ori Fantomă. Printr-un lanţ de întîmplări i-am citit blogul, în urmă cu vreo două săptămîni. Din clipa cînd am început să-l citesc nu m-am putut opri decît preţ de secunde, cît să aprind vreo ţigară. Dark, puternic, cu verbul alături. Ficţiune fantastică, cu accente romantice (personaj extraordinar aflat în împrejurări extraordinare, parcă asta-i definiţia romantismului pe care am auzit-o cîndva, cînd eram prea mic ca să-mi dau cu părerea). Versat şi naiv, în acelaşi timp. Nonşalant erotic, chiar uşor golănel, dar în final, fatalmente îndrăgostit. Ducînd cu dinţii strînşi o povară, căutînd cu disperare un sens. Moartea, ori somnul, e pentru el doar o poartă, un portal mai exact. Către altă lume, către alt timp. L-am dat gata rapid, într-o noapte de citeală.

Acum două zile am prins de veste că şi-a pus Cartea online ("rudimentar", cică). Iar n-am dormit pînă spre dimineaţă, ca-n vremea apusă a liceului, cînd citeam cu veioza sub pătură, să nu mă prindă părinţii. Iar m-a durut capul o noapte şi-o zi, de nesomn, iar m-am dus la servici ca un zombi. Dar a meritat, mi-a adus aminte un pic de Adam şi Eva a lui Liviu Rebreanu, pe care am citit-o în şcoală. Am găsit aici un înger, trăind incognito printre oameni. Nu tocmai căzut, (auto)exilat mai degrabă, căutînd pe pămînt umbra fericirii. Întîlnind-o, uneori într-un gest, alteori într-o privire, ori într-un zîmbet, ori o sărutare furată. Căutînd Femeia care să-i vindece sufletul, aproape găsind-o. Aruncîndu-se în suferinţă ca-ntr-un catharsis purificator. Ridicînd ezitant genunchiul din pămîntul căderii, privind neîncrezător şi plin de resentimente spre cerul interzis lui, exilatului. Să mai zic? A, da, poezie. Am zis. Şi sînt convins că mai e pe-acolo ceva, ce încă nu s-a copt destul ca să fie scos la iveală. Acelea vor fi, la vremea potrivită vor fi.

Pe scurt, dragă Ghost, aşa mi-a părut mie. Evident, sînt subiectiv (toţi sîntem, e un dat) aşa că de nu eşti de-acord cu cele ce-am spus, nu te supăra. Jokerului i-a plăcut. Ia-o măcar ca pe-un îndemn să mai scrii.
Iar în final îmi permit să-ţi fac o urare, cu drag, de vrei s-o primeşti, printr-o comparaţie A/V din ce-am "săpat" recent pe Youtube:
- tu esti cam pe-AICI:
OCTAVE - Captives On The Planet Of Darkness

- iar eu îţi doresc să ajungi cam pe-ACOLO:
OCTAVE - The Flame of Love

Oamenii cu multă imaginaţie, cu gîndul, cu vorba ori cu fapta, vor / nu vor, crează. Dacă-şi imaginează un iad, crează un iad iar dacă-şi imaginează un rai, crează un rai. Be cool.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "A GHOST HAUNTED ME" ***