PRETEXT: Robotic Love, by TOSHIBA
Images from The Hobbit: An Unexpected Journey
Taxi ft. Irina-Margareta Nistor - Subtitrarea la români
Angel sketch from veics
Despicable Me 2 theme song (remix) Pharrell with Smiley
Ira Melanox by Serge Brussolo - cover
Grafitti by ORTAKU (crop)
Hexagram No. 64: "Before completion"
-----Original Message-----
From: actitime
Sent: Tuesday, March 26, 2013 11:41 AM
To: gabriel bardac
Subject: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013
Dear Gabriel Bardac,
You have not recorded sufficient time for Wednesday, Mar 13, 2013.
Expected time-track:
7:00
Recorded time-track:
0:00
Please make sure that you entered all working and leave time for the specified date range.
Customer / Project
Tasks
Spent
Comments
March 13, Wednesday
Edit time-track
Total:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00
Total for the date range:
0:00
Working Time:
0:00
Leave Time:
0:00
________________________________
De la: gabriel bardac
Trimis: 26 martie 2013 11:43
Către: actitime
Subiect: RE: Not enough time is recorded for Wednesday, Mar 13, 2013
Draga Actitime,
The Unknown cover number 5 by theirision
Atunci cînd primeşti un telefon de la un număr ascuns (unknown number), aproape sigur există o intenţie în spatele lui. Adică nu-i tocmai o întîmplare, ca atunci cînd i se-apasă cuiva de-aiurea butoanele de la telefon în buzunar, cînd se-aşează din greşeală pe el, gen. Ştiu asta precis, prin natura meseriei.
Cînd ţi se mai întîmplă şi la o oră exactă, de exemplu la miezul nopţii, cum tocmai mi s-a-ntîmplat, nu poate fi altfel - ca intenţie - decît cu o profundă semnificaţie. Am răspuns aproape imediat, cu un simplu Alo, da. Neutru, deschis oricărei opţiuni. Asta pentru că, tot prin natura meseriei, sînt obişnuit să primesc telefoane de la numere pe care nu le cunosc, în timpul zilei, ce-i drept. Am auzit ceva zgomote de la capătul celălalt, nu le-aş putea defini cu exactitate, probabil am fost sunat din mers, ori cînd se deschideau / închideau nişte uşi. Nici o vorbă, nici o răsuflare, nimic. A durat fix patru secunde. Răspunsul meu plus tăcerea de după.
Am mai primit de vreo două ori telefoane de genul ăsta în ultimul an, tot noaptea, tot fără să mi se spună vreun cuvînt. Am oarece idee cine ar putea fi şi - ţinînd cont că deja există un colectiv de determinări, cum s-ar zice, chiar dacă nu tocmai cu relevanţă statistică - pot deja să presupun care ar putea fi hai-să-le-zicem motivele.
Spre deosebire de alţii, eu nu mă consider hărţuit, primind genul ăsta de telefoane. Aş prefera însă să conţină un mesaj explicit. De ce nu, precum cel din clipul de mai jos.
:)
GreenFaceLana
Nemulţumirea i se revarsă din priviri într-o deversare continuă şi sinuoasă de valuri, concentrică. Coboară apoi, pătură grea, la nivelul podelei, se-adună încet de jur împrejurul gleznelor, compactă precum ceaţa de scenă.
Cutele fine converg şi ele radial către buze, gura uscată de pungă legată strîns cu un şnur, în ciuda tuturor celorlalţi.
Orice i-ai spune nu-i e pe plac, cu un minim efort găseşte cusur în tot ce se-ntîmplă să-i stea împrejur mai mult de două secunde. Ucide cu premeditare rîsul cu o simplă ridicare din umeri, duşmăneşte în mod natural buna dispoziţie, are un talent special, unic. Încorporat, din construcţie.
Se hrăneşte cu vise, vise vii, suculente, vise pline de sevă - visele celorlalţi, evident - pe care le prinde din zbor cu mişcări precis coordonate atunci cînd îi trec pe lîngă urechi, fîlfîind din aripile alb - străvezii cu atîta inconştienţă. Nici măcar un vis nu i-a scăpat pînă acum, consideră asta un motiv de mîndrie, deoarece sînt proaspete, verzi şi-atît de gustoase. Numai speranţa din vise n-o poate înghiţi de nici o culoare, i se prelinge-napoi de-a lungul unei cute a gurii uscate, firişor alb - lăptos, mai întîi adunîndu-i-se pe bărbie şi-apoi picurînd strălucitor pe jos, la răstimpuri.
Lasă în urmă o dîră inegală de puncte şi linii, mesaj morse către întreaga lume, criptînd pe vecie în sine ura de idealuri, ura de vise, ura de speranţă, ura de viaţă. Ura de starea de bine a celorlalţi, jignitoare prin simpla ei existenţă.
Am avut acum din nou, peste ani, exact aceleaşi senzaţii acute de lipsă de perspectivă şi de sens ca şi-atunci. Probabil fiindcă totul e ciclic, de aia. Nici atunci nu le-am acceptat ca părţi fireşti ale vieţii, ei bine, nici acum. Pentru că pur şi simplu nu sînt.
În seara asta, pe Vatra Lu', în drumu' spre casă
Mi s-a părut.. semnificativ.
Clouds on the move 2 by George
Some darkness and me by George
Cuvintele nu se lipesc uşor de mine zilele astea. Deşi de cînd mă ştiu am fost fascinat de capacitatea lor de a transmite stări complexe, nuanţe fine, zilele astea m-am afundat în imagini şi-n sunete. E bine şi-acolo, e linişte. [....]
"Biscuiţi, oştenii mei!..." "Biscuim, Măria Ta!..." :)) Shooting de biscuiţi & me, scobind într-un switch by George; Music: Mark Snow - X Files Theme
"Invazia Bardacienilor" by George; Music: Jean Michel Jarre - OXYGENE
First Step: Close Encounter of the Third Kind
Niciodată pînă acum n-am fost muşcat de vreun cîine. Am fost lătrat, chiar şi încolţit de cîteva ori de cîte o haită întreagă, însă niciodată nu m-au gustat. Am metoda mea de a le face faţă. În primul rînd, stau cu faţa la ei şi nu fac nici un pas înapoi. Dacă încearcă să mă-nconjoare, nu-i scap din ochi pe nici unul, întorcîndu-mă cînd şi cînd către ăia din spate. Privirea fixă mai întîi îi întărîtă, iar dupa vreo zece secunde îi intimidează, am observat. Apoi, ţin mîinile pe lînga corp cu palmele deschise, orientate spre ei, le rotesc încet, să-i cuprindă pe toţi. Am observat că atunci cînd fac asta devin defensivi şi dau înapoi, nedepăşind niciodată limita de o jumătate de metru, oricît de tare ar lătra şi s-ar repezi. Apoi le vorbesc, cu voce normală, zîmbindu-le, îi întreb de exemplu ce mai fac. Acela e momentul cînd cei mai mulţi se retrag, iar cei rămaşi "pe baricade", fără susţinere, latră deja pe alt ton, speriat. Nu îi atac, aşa că în curînd tac şi aceia. Vorbesc în continuare cu ei, de toate alea, le povestesc cum a fost ziua pentru mine, de pildă. Peste cîteva minute, cîţiva deja dau din coadă. Atunci pot să plec.
Celelalte Cuvinte - Dacă vrei
Ca întotdeauna, nu mă pot hotărî între două variante. Balanţă.
Holograf - Singur pe drum (Varianta 1, de studio, clasică)
Holograf - Singur pe drum (Varianta 2, de concert, slow)
Cum zisei, în prima seară a fost ciudat. [....]
J. avea gluga pe cap, ştia deci teoretic că plouă. A conştientizat însă cu adevărat abia cînd două picături reci, furate de vînt, l-au ciupit de obraz. Atunci a ridicat ochii spre cerul plumburiu, căutînd ceva, orice, cu privirea. Sursa. Evident, n-a văzut nimic acolo. A prins însă cu urechea ceva, vag, mai întîi ca un ecou al unei şoapte. Cu privirea încă în sus, J. a-nchis ochii, ascultînd cu atenţie. Şi-atunci, minute întregi, din ce în ce mai tare şi mai clar, a auzit. Un strigăt ca o chemare, vesel şi trist în acelaşi timp, învolburat precum însăşi viaţa.
Great Gig in the Sky - Delicate Sound of Thunder - Pink Floyd 1988 HD
Images from Wall-E & Queen - It's a beautiful day (X3)
Tears, in rain [from Blade Runner]
Freddie Mercury - Living on my own
...Got to be some good times ahead... I don't have no time for no monkey business... [....]
Miami Horror ft. Kimbra - I Look To You
Copaci impachetati in zapada, by George
Ice Age - "The Last Watermelon"
J. se răsuceşte în pat neliniştit, n-are stare. Ascultă cîteva clipe liniştea casei, apoi se hotărăşte să acţioneze. Se ridică cît poate de uşor, acompaniat de scîrţîiturile strindente ale mobilei, relativ modernă, dar de proastă calitate. În coborîre, se distanţează cît poate de tare de marginea aia ascuţită, în care şi-a zgîriat gleznele de-atîtea ori, dimineţile. Gata, a reuşit, îşi spune, conştient că de-abia acum începe partea cea mai complicată a aventurii sale nocturne. Păşeşte în picioarele goale, pe vîrfuri, cu grijă, apreciind cu greu distanţele prin semiîntuneric, încearcă să ocolească pe cît posibil zonele în care ştie că scîrţîie parchetul. Dupa vreun minut de eforturi negrăite, J. atinge ţinta finală a expediţiei sale: frigiderul. Cu mîinile tremurînde, trage uşor de uşă, ascultînd încordat cum se desprinde banda cauciucată cu magneţi, cu un fîşîit uşor. Bine măcar că n-a scîrţîit nimic, îşi spune J. uşurat, în conul de lumină al uşii deschise. Se apleacă direct spre ceaunul cu friptură, rece acum, înecată în sos de vin gelatinizat, plus o pojghită de grăsime, subţire. În grabă, apucă un cuţit, aflat convenabil deasupra celorlalte tacîmuri.
E bună, îşi zice J. mestecînd cu noduri, însă... parcă lipseşte ceva. Pîinea! E-atît de departe, în debara, încă două uşi de deschis, o pungă de foşnit, pe-ntuneric... J. se opreşte din mestecat, în timp ce o cută i se adînceşte pe frunte. Mintea caută febril alternative, ochii scapără disperaţi reflecţii în jur, în timp ce cuţitul rămîne înfipt în friptură, parcă fără rost dintr-o dată. Evrika, îşi spune, ochind castronul cu mieji de nucă prăjiţi, rămaşi nerîşniti, de la crema de tort. Îl ia cu grijă de pe frigider, cu mîna stîngă, în timp ce cu dreapta continuă să taie friptura, de acolo de unde-a rămas. Bine, nu-i chiar ca pîinea, îşi zice J., mestecînd, da' nuca prăjită e gustoasă şi săţioasă. Cu friptura rece, merge, dă J. dn cap către sine, înghiorţăind cu o singură mînă. Între doi dumicaţi, aruncă o privire în jos, către o cută a tricoului ce i se pare că arată ciudat, în lumina orizontală. Se uită mai atent, aplecîndu-se - păi, e doar burta, constată cu un oftat, mai tăind o bucăţică de carne. Ca să fie tacîmul complet, de astă dată împreună cu o boabă de piper, pe care o-nghite, nemestecată.
I-ajunge, s-a liniştit. Pune castronul cu nucă prăjită la loc, aşează cu grijă cuţitul murdar în chiuvetă, culege în trecere o scobitoare de pe raft, închide încet frigiderul. Se reculege cîteva lungi secunde în întuneric, reobişnuindu-se cu umbrele, apoi reface traseul înapoi, pînă-n pat, cu aceleaşi opriri, ocoliri şi ureche la pîndă.
Gata, a reuşit, oftează J., în timp ce patul îl primeşte generos înapoi, scîrţîind din toate încheieturile. Cu burta plină, întins, J. se scobeşte în dinţi, contemplînd întunericul. Liniştit, dacă nu chiar umpic fericit. Cam basic, ce-i drept. La urma urmei, ce e fericirea, îşi zice J. închizînd ochii ...
Depeche Mode - Lie to Me [Dominatrix Remix 2009]
Se făcea că eram înconjurat de mocirlă. Murdărie neagră, vîscoasă,
lipicioasă, rece, revărsîndu-se din toate părţile printre copacii
uscaţi, ca dintr-un enorm vulcan noroios.
În aer, tăcere tristă, cu accente macabre. Paşi înfundîndu-se, mai întîi
pîn' la gleznă, apoi din ce în ce mai sus, pînă peste genunchi, pe
măsură ce înaintam. [....]
Music: Phoenix - Fluier în cer Images: Wallbase.cc
Kerala Tourism: Your Moment is Waiting
Mike Oldfield - Amarok [Endings Are Just Beginnings]
Mîţa de pe scara mea :)
DEC 08 2012, 03:10PM
SECOND THOUGHT: Am luat decizia
(azi, acum) de a re-posta majoritatea postărilor "în cauză". Fiindcă
m-am mai liniştit, supărarea mi-a mai trecut. Fiindcă e şi ceva din mine
acolo, ceva la care ţin. Şi da, fiindcă asta am simţit.. Kill me.
The past is just the past. Just aiming for the future. My future, in peace with myself.
E decembrie deja şi-afară e, în sfîrşit, toamnă. Mă uitam azi la frunzele moarte lipite de asfalt, pe aleea dintre blocuri, în lumina înserării. Mototolite şi călcate de maşini, nervurile lor arătau precum mici scheleţele albe, contorsionate, aşa cum le-a prins cauciucul cînd le-a strivit, restul transformîndu-se în pete, transferînd asfaltului culorile lor, ca o ultimă dăruire. Cu excepţia vîntului, era linişte, maşini puţine, oameni puţini, zgribuliţi, aproape pustiu [....].
Nightcrawlers - Push the feeling on
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
