Am ajuns să ascult varianta Moscopol într-o doară, dar vocea lui m-a acaparat aproape imediat. Ce transmite el e etern, de dincolo de timp și de spațiu. "Noi nu avem nici timp, nici loc, și nu cunoaștem moarte", cum spunea Poetul.
M-am codit ceva vreme să-l pun pe blog. Apoi mi-am spus, de ce nu. Asta simt în sufletul meu, dincolo de omniprezentul show-off. Ce-i drept, nu iau cîrciumile la rînd și păstrez aparențele, dar totuși. Și-apoi, lumea s-a obișnuit cu ideea că-mi lipsește o doagă. Deci ce mare lucru să o spun pe față, că în mine undeva e un gol.. care doare.
Se putea și mai rău, știu. Se putea să nu simt nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu