BACK IN.. 2002.

Uneori e util să ți se mai strice cȋte ceva, ca de exemplu cȋte un laptop. Fiindcă ȋți dai silința să salvezi datele ȋntr-un backup, conform "procedurii". După aia te minunezi că ce mare e backup-ul ăla, și ȋncepi să scobești prin el și constați că ai aceeași poză de 7 ori de exemplu, ȋn diferite foldere / selecții. Sau că ai zeci de poze vechi cu frunzele unui copac și fără nici o altă referință, și singura amintire de atunci, dacă e, e o durere de cap persistentă. Sau că ai foldere enorme cu pozele cuiva de care nu vrei să mai știi ori să auzi, și că ajungi să te ȋntrebi care e timpul de prescriere a unei foste relații toxice, să le ștergi. Că parcă așa zicea Delia Matache undeva, că după ce trece un timp "se prescrie". Să faci backup-ul mai mic, gen.

Uneori mai dai și peste cȋte o perlă, precum poza de aici. A fost făcută de colegul Dragoș Rădneanțu din prima echipă a Active Soft ȋn iarna lui 2002, prin decembrie, că ȋmi amintesc că era ger. Pe lȋngă fericirea intrinsecă de a freca nessu' cu un rotopercutor De Walt de 400W cu SDS Plus plin de var, care fericire se citește din plin ȋn rȋnjetul meu, mai sȋnt și alte detalii interesante ȋn poza aia. De exemplu că pe atunci cvasitotalitatea monitoarelor erau CRT și aveau filtru UV, că mouse-ul avea bilă și funcționa musai cu pad, iar padul meu de mouse era cu material textil, adică "din ăla bunu' ", că doar eram "de la IT".
Iar ȋn plan personal, ȋmi amintesc că pe vremea aia nu aveam burtă și nici păr alb, că aveam o condiție fizică destul de bună fiindcă foloseam rellativ intens bormașina aia prin pereți, că mă consideram tȋnăr, că eram ȋnsurat de peste 10 ani și că nu vedeam la orizont perspectiva vreunui divorț. Mda.

Am ȋmpărtășit asta cu prietenii, aseară și azi. M-am simțit bine.