GUSTUL SÎNGELUI

Images from Le Zap de Spion 274 [Hamster]

Azi, vreo trei ore, am.. asistat (era să zic că am ajutat) un coleg, cînd el cică își repara iPhone-ul, cu piese de schimb din alte vreo două. La început chiar mi-am propus să-l ajut să termine mai repede, că nu vedea bine șuruburile alea mici, așa că îi dădeam lumină cu flash-ul de la telefonu’ meu, gen. Inevitabil, l-am urmărit cum se chinuie, făcînd și desfăcînd de vreo zece ori scula aia proiectată pe dinăuntru, precum toate celelalte modele de iPhone, parcă de niște retardați mentali, pe modelul televizoarelor pe lămpi de acum patruj’ de ani. Cînd mergea ceva mai bine, cînd (mai ales) mai rău. Ca să nu mai prelungesc suspansul, ajunge să spun că pînă la urmă l-a făcut zdrențe: ba n-avea semnal, ba nu se auzea nimic, ba nu-i mergea soneria. Iar senzorul ăla de proximitate defect, pentru care l-a desfăcut, tot defect a rămas. Cum spuneam, sculă proiectată de retarzi mentali. Oameni de succes altfel, care cică au definit, prin produsul lor, un stil de viață, un “status”. Ei și fanii lor, la fel de retarzi ca și ei.
Și cum stăteam eu cu lanterna în mînă, ca să-mi treacă timpul mai ușor, m-am apucat să fac un pic de mișto. Pentru mine era funny, pentru el ceva mai puțin. Rîdea și el, desigur, că umoru’ meu era bun, însă cam mînzește. Cînd m-am prins că miștoul meu chiar îl doare, deși rîdeam de o amărîtă de sculă defectă și de perspectivele ei, nu de el, mi-am dat seama cît de vulnerabil este în fața mea. Mi-am dat seama atunci - și i-am și spus-o - că are noroc că nu-s femeie, că atunci l-aș putea chiar distruge. Pe de-o parte ținîndu-l aproape, pe de altă parte lovindu-l în ceva ce îl doare, fiindcă contează pentru el. El a mormăit ceva de genul stai liniștit, că am rezistat eu la altele și mai și, însă eu ȘTIAM că am dreptate. Da, așa poate fi distrus un om, printr-o combinație adecvată de atracție și respingere. De către cineva care, cel mai adesea, se joacă..
Însă, cine se joacă cu sentimentele celorlalți? Cineva căruia chiar nu îi pasă. Mda.
Am simțit și eu de cîteva (destul de multe..) ori în viață că am puterea asta, de a influența gîndurile și sentimentele oamenilor din jur după bunul meu plac, chiar și foarte foarte recent. Însă cînd am conștientizat, am încercat de fiecare dată să nu mă folosesc de puterea asta AȘA. Nu cadrează cu pacifismul unei balanțe ca mine. Eu am lovit în mod conștient numai ca să mă apăr, niciodată ca să distrug, ori, mai rău, să mă joc. Și am simțit în gură numai gustul sîngelui meu. Chestie de gusturi, presupun.

Images from Le Zap de Spion 274 [Clock]