EL NIÑO

Catedrala Sf. Spiridon Nou

Am intrat ieri acolo cu sufletul rece, sincron cu frigul de-afară. N-aveam habar în momentele acelea că înlăuntru, sub cuplola impresionantă, unică, în formă de ou - eclectică, aveam să aflu mai tîrziu - urma să-mi recapăt liniştea. S-a întîmplat după numai cîteva minute, în lumina caldă a candelabrului enorm, suspendat în lanţuri grele de patru puncte ale cupolei. Atunci am văzut, în mulţime, copilul. Era mic, în jur de doi ani cred, un pic înainte de a deveni conştient de sine - mi-am dat seama după privire. Stătea singur în picioare. De mînă îl ţinea mama, tînără, blîndă, atentă la orice mişcare a lui. Mi-au acaparat atenţia, fără să fi făcut ceva în mod special. Am simţit / înţeles brusc de ce, în clipa în care mama a închinat copilul, prea mic pentru a-şi face singur cruce, atunci cînd s-a închinat toată lumea din catedrală: erau perfect integraţi în atmosferă, nu aveau nimic discordant în atitudine. Copilul era imaginea pură a nevinovăţiei, iar mama era complet naturală, firească, fiind lîngă el, împreună cu el. [....]
Atunci am simţit / înţeles ca aşa trebuia să se-ntîmple. Am simţit / înţeles că în mod firesc, pentru a se întrupa, Nemărginirea a ales Nevinovăţia. Am simţit / înţeles că o astfel de putere nu putea fi dată decît Nevinovăţiei. Am simţit / înţeles că doar o femeie, în adevăratul sens al cuvîntului, o Mamă, poate avea grijă ca nimic să nu se-atingă de Nevinovăţie. Am simţit / înţeles că nouă, bărbaţilor, nu ne este dat privilegiul ăsta. Am simţit / înţeles şi de ce: pentru ca noi, bărbaţii, prin firea noastră, să putem avea grijă de mamă.
A fost o chestiune de clipe, pentru mine, simţirea / înţelegerea firescului acestui moment. A fost un dar. Atunci cînd am ieşit din catedrală, după miruire (pe frunte şi pe mîini, aici) zîmbeam, iar sufletul îmi era cald. Nici măcar nu mai simţeam frigul de-afară. Pentru că am avut parte de simţirea firescului unui moment. Pe limba mea, adică: am înţeles, simţind.

Sfînta sărbătoare a Naşterii Domnului Isus să vă aducă noi începuturi, cetitorilor. Urez asta şi creştinilor şi ne-creştinilor, fără osebire. Gîndul bun să v-atingă pe toţi cu aripa lui. Să v-aducă linişte în suflete şi lumină în priviri.

Music: Carol of the Bells by Libera; Images from: Deviant Art, Elf Wood, The Photography Blogger