miercuri, 1 iunie 2016

MDA..


[...] Când erai copil, treaba era simplă. Îţi era drag Ion. Te duceai la Ion şi-i spuneai: “Îmi eşti drag, hai să ne jucăm.” Îţi era antipatic Gheorghe. Îi spuneai. “Nu îmi placi, dă-te mai încolo.”
Punct. Nu încercai să te freci de oameni care nu-ţi plăceau, din motive mincinoase şi nu încercai să faci de rahat oameni pe care i-ai fi putut plăcea, strict pentru că aşa credeai că îi tragi în jos şi-ţi devin accesibili. Nu intrai în toate aceste meandre ale făţărniciei ieftine care, până la urmă, otrăvea o singură viaţă. Pe a ta. [...]

7 comentarii:

DaenIris spunea...

Pierderea inocenței e un lucru la fel de trist ca moartea. :(

JOKER spunea...

Măcar de-ar rămîne ceva în locul inocenţei pierdute.. ca de exemplu, bun-simţ.

DaenIris spunea...

Cred că-s 2 chestiuni diferite, aici. Dacă-ți pierzi inocența in mod natural, ca urmare a unui proces firesc de maturizare, atunci rămâne bun simț. Dar dacă inocența iți este smulsă, nu poate rămâne decât durere și furie.

JOKER spunea...

OK, si atunci inseamna ca are dreptul sa se razbune pe cine-i iese in drum, sau cum?

DaenIris spunea...

...ca văcarul pe sat? :D
Nu cred că ar fi o chestiune de ”drepturi”, ci una de conștiență și de înțelegere.

JOKER spunea...

Posibil.
Din poziţia ţintei însă, lucrurile se văd mai naşpa.

DaenIris spunea...

Da. E nașpa, oricum.