Reîntâlnirea
-
De când ai plecat, am ieșit în afara timpului. L-am dezbrăcat ca pe un
pardesiu și m-am așezat, să te aștept. E o bancă de lemn aici, la marginea
timpu...
Acum 20 de ore
… Noi sîntem Ochi-de-Oțel, nu ne temem nici de fel, nici de acizi, nici de baze, nici de nopțile albe, nici de zilele negre…
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
7 comentarii:
Pierderea inocenței e un lucru la fel de trist ca moartea. :(
Măcar de-ar rămîne ceva în locul inocenţei pierdute.. ca de exemplu, bun-simţ.
Cred că-s 2 chestiuni diferite, aici. Dacă-ți pierzi inocența in mod natural, ca urmare a unui proces firesc de maturizare, atunci rămâne bun simț. Dar dacă inocența iți este smulsă, nu poate rămâne decât durere și furie.
OK, si atunci inseamna ca are dreptul sa se razbune pe cine-i iese in drum, sau cum?
...ca văcarul pe sat? :D
Nu cred că ar fi o chestiune de ”drepturi”, ci una de conștiență și de înțelegere.
Posibil.
Din poziţia ţintei însă, lucrurile se văd mai naşpa.
Da. E nașpa, oricum.
Trimiteți un comentariu