LUCRURI ȘI OAMENI.

Images from Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides - My Jolly Sailor Bold [Mermaid Song]

Mi-e teamă că postarea asta o sa sune cumva rece, fără sentimente. Da’ n-am ce-i face, e bazată pe observații din alea logice.
Deci, cum alegem un lucru? Păi, după funcționalitate și după cum arată. Unii țin mai mult la funcționalitate, alții mai mult la formă.
Problema devine mai complexă atunci cînd lucrul e mai complex. De exemplu, avem o grămadă de criterii atunci cînd alegem un PC, ori un laptop, ori un smartphone: procesorul, memoria, capacitatea de stocare, bateria, sistemul de operare și aplicațiile pe de o parte, respectiv perifericele pe de altă parte: sunetul și imaginea, cum se simt tastele la pipăit, designul / stilul, dimensiunea și culoarea. Forma, pe scurt.
Și nu sint rare situațiile cînd alegem un lucru cu probleme de funcționalitate, numai fiindcă ne-a plăcut în mod extrem ceva din forma lui. Alegem o haină cu material de calitate inferioară, care se scămează / decolorează / șifonează ușor / boțește, ori chiar se rupe repede, fiindcă are o croială superbă. Ori alegem un smartphone cu procesor slab, ori cu memorie puțină, ori cu sistem de operare plin de bug-uri, ori nefiabil, fiindca ne-a impresionat calitatea superbă a imaginii și sunetului, de discotecă. Ori, mai grav, fiindcă are pe spate imprimată sigla unui anume producător, chestie care deja se duce un pic spre snobism.
Și atunci trăim cu asta: cu haine frumoase care se rup, ori cu aparate frumoase care dau erori și se strică repede. Pînă ne învățăm minte să alegem lucruri în primul rînd de calitate, lăsînd pe locul al doilea aspectul. Dacă ne învățăm minte.. Atunci, facem un sac mare cu toate vechiturile și le arucăm în vreo debara, să se adune praful pe ele.
Mai naspa e că la fel alegem și oamenii, partenerii, în viață. Ca bărbat - că asta știu cu precizie - sînt programat să mă uit în primul rînd la forma exterioară a unei femei, la periferice, mai puțin la ce are în interior. Și nu rare au fost cazurile să conteze mai mult pentru mine forma fundului și sînilor ei, sunetul vocii ori lungimea și forma piciorului, ori atenția pe care mi-o acordă, decît ce bug-uri are în soft. Și am fost adesea dispus să tolerez un procesor slab la o femeie, cînd mă privește cu ochii aceia strălucitori, de preferat verzi ori albaștri.
Presupun că și la femei e la fel, nu pot să afirm cu precizie, că nu-s. Însă vine un moment cînd sînt obligat să înțeleg că am ales într-un mod greșit, tot uitîndu-mă după periferice, după formă, ignorînd problemele de fond. Momentul cînd începe să se coacă dovleacul, gen. Și-atunci procedez la fel ca și cu restul de vechituri: le bag într-un sac și le arunc într-o debara. Să se așeze praful pe ele.
Întrebarea e daca învățam ceva din greșeli. Dacă data viitoare, dacă va exista acea “dată viitoare”, vom alege lucruri și oameni într-un mod mai inteligent ca pînă acum. Ori dacă o să dăm din nou și din nou cu capul în același perete.