PITICII, SUBIECTIVITATEA & BALAURII REZIDUALI

Evident că am o părere. Obiectivă, evident, dacă tot mă-ntrebi, deşi din punctul de vedere al celorlalţi părerea mea e adesea cît se poate de subiectivă. Şi ţin la părerea mea, evident. La urma urmei ce e atît de rău să fii subiectiv, doar asta înseamnă că sîntem subiecţi / subiecte, nu-i aşa, deci nu obiecte, echivalează cu o creştere în grad, să fii subiectiv, pînă la urmă, înseamnă că eşti om, nu piatră la marginea drumului, bordură de trotuar, ceva. Egourile noastre torc precum mîţele sătule şi mîngîiate pe spate, se-aude cum torc pînă în stradă deja.
Deci ne adunăm cîţiva oameni laolaltă şi ne dăm fiecare cu părerea. Step by step ne luăm la ceartă de fapt – mai întîi contre fine, ironii – apoi ne ambălam din ce în ce mai tare, ton ridicat, tot tacîmul. În genul: o vorbă bine zisă-i ca o flegmă, o flegmă face cît o palmă, o palmă valorează cît un pumn, un pumn contează cît un genunchi în burtă, un genunchi… cred c-ai prins ideea.
Uite unde-am ajuns. Şi-acum întrebarea e cum o scoatem la capăt, cum ne-mpăcăm după asemenea ceartă. Soluţia e simplă, îţi spun eu: apelăm la pitici. Piticii mei or să vorbească cu piticii tăi şi cu-ai lor, să se-nţeleagă mai întîi între ei, piticii, zic eu, ca băieţii. Cum, nu ştiai – toţi avem piticii noştri, e un fapt cunoscut. Deşi sînt fiinţe destul de improbabile de felul lor, piticii sînt destul de vizibili dacă ştii cum să priveşti realitatea, din ce unghi adică, îţi trebuie o stare interioară specială pentru asta, e-adevărat, precum şi vreo două sticle de vin la bord măcar s-o atingi. Există o întreagă teorie privind probabilitatea de apariţie a piticilor, Stanislaw Lem a calculat chiar şi un coeficient de piticizare, care este din păcate mult mai mic decît coeficientul de balaurizare, şi asta se-ntîmplă pentru că – te-ai prins, nu-i aşa – un balaur e pur şi simplu mai puţin improbabil decît un pitic. Desigur, mai trebuie să amplifici un pic improbabilitatea, pentru a face ca lucrurile improbabile să se petreacă mai abitir, dar ăsta-i un mizilic, nici nu ştiu de ce îţi consum timpul cu amănunte tehnice.

A, da, să nu uit, să ai mare grijă la balaurii care colcăie prin zonă deja, nu mai ai loc de atîţia balauri, au aparut peste tot de cînd ai început să te joci cu probabilităţile, fiinţă subiectivă ce eşti – şi pe deasupra, beţiu ordinar.