sâmbătă, 21 iulie 2012

ÎN URMǍRIREA UNUI VIS PRINCIAR

TANGLED


Prinţesa visează, cu ochii mari, larg deschişi, perle de lumină plutind în noapte către cerul senin, plin de stele. Pentru a-şi urmări acest vis princiar, ca niciodată, Prinţesa coboară din turnu-i de fildeş, printre noi, cei ce-am cam uitat să visăm. Căutarea ei ne inspiră, ne-aduce aproape de vise vechi rătăcite prin cîte-un colţ neumblat de suflet, trecute aproape-n uitare sub fire gri de păienjeni acoperite de colb.
Şi-atunci ca prin farmec uităm, pentru o vreme măcar, de limitările noastre, de starea imperfectă în care-am ajuns, de matricea repetitivă a vieţii cotidiene, în care ne încadrăm rigid existenţele, zi dupa zi. Oportunitatea de-a contribui, fiecare după puterile lui - chiar şi cu un cé infim - la un vis mai pur, mai înalt, ne redă o părticică din sensul pierdut în rutina aplatizantă. Ne redă o fărîmă de lumină în suflet.
Aceia ce nu se ridică la înălţimea momentului, prozaicii, indiferenţii, răii, cei ce nu pot, nu vor ori nu ştiu să viseze cu ochii deschişi, sînt convertiţi pe traseu sau sînt daţi la o parte din calea visului suveran. Ori se elimină singuri. Dispar, ca şi cum ar fi spulberaţi de un val, pe un ţărm de mare spălat de furtună.

Nimic n-o poate opri pe Prinţesă din drumul spre visului său minunat. Pentru că Dumnezeu e sus şi veghează, atîta vreme cît Prinţesa visează.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "ÎN URMǍRIREA UNUI VIS PRINCIAR" ***

sâmbătă, 7 iulie 2012

FIREBIRD


Lumina după-amiezii de vară, compactă, desenează acolade largi pe podeaua albă de marmură. E linişte, poate un pic prea linişte. Vîntul bate la răstimpuri, răsucindu-se în volute imposibile în părul frumoaselor cariatide ce susţin pe umerii lor, ca pe nimic, uriaşa boltă de piatră. J., muritorul, le admiră nereţinut, ca de atîtea ori pînă acum, fascinat de frumuseţea lor zveltă, dar şi de puterea lor, iar ele îi zîmbesc lui J. înapoi, cu ochi strălucitori, amuzate. Ca de atîtea ori pîna acum. E acolo, în privirea lor, o picătură de admiraţie pentru el, întotdeauna a fost, iar J., undeva în sinea lui, nu-i tocmai convins că o merită. Respect, poate, mereu s-a străduit să se ridice la înălţimea aşteptărilor, da. După părerea lui, a încerca să faci bine ar trebui să fie un standard, nu o excepţie. În sfîrşit.



Se ridică cu greu de pe tronul de piatră, face cîţiva paşi înţepenit de mijloc, se îndreaptă cu oarecare efort, ca să vezi, bombăne încetişor către sine, poate că vîrsta în sfîrşit îşi spune cuvîntul. Nu spune prostii, J., îi şopteste cu blîndeţe cea mai apropiată cariatidă, ştii bine că vîrsta e doar o stare de spirit. Da, ştie, însa numai cu mintea, e dureros conştient că nu e perfect.
Se îndreaptă gînditor către galeria unde-şi ţine trofeele vechilor lupte, [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "FIREBIRD" ***