miercuri, 31 octombrie 2012

SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN


Îmi trec mîna prin barbă mai întîi, dintr-o veche obişnuinţă. A crescut şi nu mai e aşa ţepoasă, o simt cum se lasă sub degete, trăgînd uşor de pielea obrazului. Privesc scurt în oglindă şi văd nişte cearcăne, pana mea, îmi zic, ar trebui să mai şi dorm. Întind spuma pe faţă, de la o ureche la ailaltă, pe gît şi apoi pe sub nas, masez uşor. Pregătesc lama, apoi mă uit nehotărît în oglindă, de unde să-ncep adică, păi hai de data asta din dreapta. De-acolo, din oglindă, mă priveşte cu un rînjet înapoi J.. Mă-ntreabă niznai, ca de obicei: Dreapta ta, ori dreapta mea?.. Înfig lama în barbă şi trag o dîră, în răspăr, dreapta mea, evident. Rînjetul i se estompează într-o strîmbătură. Tot încăpăţînat ai rămas, constată apoi, cu voce joasă. Tot, răspund, apoi mai trag o dată cu lama pe acelasi traseu, tot în răspăr. Pielea se înroşeşte brusc, iritată. Chiar dacă te enervez, nu-i nevoie să te răzbuni pe tine, îmi spune J., acum serios. De ce nu dormi?.. Întind spuma pe pielea înroşită, încruntat. De gînduri, de aia, îi răspund mîrîit. [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SMALL TALK WITH J., ON HALLOWE'EN" ***

marți, 30 octombrie 2012

duminică, 28 octombrie 2012

MON ANGE


Senzaţia că nu sînt cu adevărat singur, am avut-o dintotdeauna. Tot timpul am simţit că mă priveşte cineva, de undeva de la marginea cîmpului meu vizual - şi m-am comportat în consecinţă tot timpul, ca şi cum aş fi în permanenţă privit. Ca şi cum tot ceea ce am gîndit ori am făcut vreodată a avut şi are un sens, a contat şi contează, pentru cineva. Uneori am simţit înţelegere dinspre acea prezenţă discretă, alteori tristeţe, ori compasiune, ca o oglindire în absolut a stărilor şi acţiunilor mele. Rareori am simţit bucurie, asta poate şi pentru că momentele mele de graţie n-au fost chiar o constantă, ca să nu zic mai mult. Atunci, în acele rare momente, prezenţa-martor a fost mai intensă. Ochii minţii au poziţionat de-atunci martorul tăcut undeva în spate, peste umărul stîng, respirînd la unison cu mine, într-o atmosferă caldă, vibrantă.
Ştie atîtea despre mine, mă gîndesc uneori, ascultîndu-mi toate gîndurile spuse şi nespuse, încît ar putea scrie o carte. Poate chiar asta face... Dacă ar fi om, mi-ar fi teamă de el şi de ceea ce ştie. Însă el e deasupra starii umane, ştiu că nu m-a judecat şi că nu mă va judeca niciodată. Numai noi, oamenii, îi judecăm pe ceilalţi, de regulă strîmb, din imperfecţiunea noastră mai mult sau mai puţin asumată. El doar mă asistă, mă susţine prin prezenţa sa discretă şi mă înţelege cu adevărat.
Martorul meu dintotdeauna tăcut, Mon Ange.

Scorpions - Send Me An Angel


*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MON ANGE" ***

duminică, 21 octombrie 2012

SOARE


Uităm atît de des că e-acolo. Străluceşte deasupra tuturor, buni şi răi. Ne luminează. Nu prea conştientizăm, îl includem în categoria lucrurilor fireşti, catre "trebuie să se întîmple". De fapt, nimic nu "trebuie". Şi nimic nu se întîmplă "întîmplător". Totul are un sens, chiar dacă nu credem. Iar lumina Lui e un dar. Ar trebui s-o primim cu recunoştinţă, în fiecare zi. Nu să ne strigăm recunoştinţa cu făţărnicie pe străzi, ci în sinea noastră. Decent.
"Dimineţile vin ca o nădejde / Că lumina din noi nu se va pierde"... Mda. Cam aşa.

Valeriu Sterian - Zori de zi               Images from Wallbase.cc


*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SOARE" ***

marți, 16 octombrie 2012

THE NIGHT

Mozart - Eine kleine Nachtmusik [Allegro] performed by Les Dissonances


De ce-i noaptea neagră? De ce-ar fi fost albă?... 
Nu-ţi cere s-accepţi realitatea din jur
Lumina-i durere, e-un chin, o povară, 
Iar faptele parcă au prea mult contur. 

În ăst întuneric de faci o mişcare 
Distrugi un imperiu de gînduri adînci, 
O lume de vise ce-acum se-nfiripă 
Din mine de vrei nemişcarea s-alungi...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "THE NIGHT" ***