sâmbătă, 21 aprilie 2012

A GHOST HAUNTED ME

Urme prin abis - by Ghost ©

REBORN, FROM ASHES, on 30.11.2012... WOW!... Chiar îmi place, bre Ghost, noua prezentare grafică. Jos pălăria!...

AGAIN STEALTH, on 30.10.2012... şi blogu' şi cartea... speechless

NEW UPDATE 15.09.2012: online again, cartea... Wow!... Să mă uit afară repede, pesemne e-o gaură-n cer...

LATER UPDATE: amicul Ghost a trecut de ceva vreme "în modul stealth" - sau, pe româneşte, s-a dat la fund: şi-a şters toate postările vechi de pe blog, iar la cartea online nu se mai ajunge decît cu invitaţie. De ce? El ştie. Probabil că nu i-a priit publicitatea.
Prin urmare, cele spuse de mine mai jos trebuie amendate, prin prisma acestui update. Anyway, eu rămîn totuşi cu un cotlon de minte plin cu cele citite, aşa că susţin în continuare părerile exprimate mai jos.

Îşi spune sieşi Ghost, pe româneşte Duh, ori Fantomă. Printr-un lanţ de întîmplări i-am citit blogul, în urmă cu vreo două săptămîni. Din clipa cînd am început să-l citesc nu m-am putut opri decît preţ de secunde, cît să aprind vreo ţigară. Dark, puternic, cu verbul alături. Ficţiune fantastică, cu accente romantice (personaj extraordinar aflat în împrejurări extraordinare, parcă asta-i definiţia romantismului pe care am auzit-o cîndva, cînd eram prea mic ca să-mi dau cu părerea). Versat şi naiv, în acelaşi timp. Nonşalant erotic, chiar uşor golănel, dar în final, fatalmente îndrăgostit. Ducînd cu dinţii strînşi o povară, căutînd cu disperare un sens. Moartea, ori somnul, e pentru el doar o poartă, un portal mai exact. Către altă lume, către alt timp. L-am dat gata rapid, într-o noapte de citeală.

Acum două zile am prins de veste că şi-a pus Cartea online ("rudimentar", cică). Iar n-am dormit pînă spre dimineaţă, ca-n vremea apusă a liceului, cînd citeam cu veioza sub pătură, să nu mă prindă părinţii. Iar m-a durut capul o noapte şi-o zi, de nesomn, iar m-am dus la servici ca un zombi. Dar a meritat, mi-a adus aminte un pic de Adam şi Eva a lui Liviu Rebreanu, pe care am citit-o în şcoală. Am găsit aici un înger, trăind incognito printre oameni. Nu tocmai căzut, (auto)exilat mai degrabă, căutînd pe pămînt umbra fericirii. Întîlnind-o, uneori într-un gest, alteori într-o privire, ori într-un zîmbet, ori o sărutare furată. Căutînd Femeia care să-i vindece sufletul, aproape găsind-o. Aruncîndu-se în suferinţă ca-ntr-un catharsis purificator. Ridicînd ezitant genunchiul din pămîntul căderii, privind neîncrezător şi plin de resentimente spre cerul interzis lui, exilatului. Să mai zic? A, da, poezie. Am zis. Şi sînt convins că mai e pe-acolo ceva, ce încă nu s-a copt destul ca să fie scos la iveală. Acelea vor fi, la vremea potrivită vor fi.

Pe scurt, dragă Ghost, aşa mi-a părut mie. Evident, sînt subiectiv (toţi sîntem, e un dat) aşa că de nu eşti de-acord cu cele ce-am spus, nu te supăra. Jokerului i-a plăcut. Ia-o măcar ca pe-un îndemn să mai scrii.
Iar în final îmi permit să-ţi fac o urare, cu drag, de vrei s-o primeşti, printr-o comparaţie A/V din ce-am "săpat" recent pe Youtube:
- tu esti cam pe-AICI:
OCTAVE - Captives On The Planet Of Darkness
video
- iar eu îţi doresc să ajungi cam pe-ACOLO:
OCTAVE - The Flame of Love
video
Oamenii cu multă imaginaţie, cu gîndul, cu vorba ori cu fapta, vor / nu vor, crează. Dacă-şi imaginează un iad, crează un iad iar dacă-şi imaginează un rai, crează un rai. Be cool.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "A GHOST HAUNTED ME" ***

marți, 17 aprilie 2012

J. CALCǍ-N STRǍCHINI

The Green Eye

J. îşi priveste gînditor ochiul drept, de la numai cîţiva centimetri, în oglinda din baie. Da, vede deja cum începe să se-nfiripe inelul verde-pǎdure, la marginea irisului căprui. Deci a-nceput, îşi spune, privindu-şi pentru o clipă în oglindă sprînceana încruntată, în lumina roşiatică a soarelui la început de apus. Senzaţia de gol în stomac îl cuprinde pentru cîteva clipe, o elimină cu cîteva respiraţii adînci. O picătură de panică tot îi rămîne acolo, o percepe ca şi cum ar fi undeva în spate, undeva peste umăr, la marginea orizontului conştient. Oare cum să procedeze de data asta, se-ntreabă J., rememorînd cu îngrijorare dezastrul de data trecută. În vreo jumătate de oră or să înceapă schimbările: mai întîi ochii îi vor deveni complet verzi, apoi dinţii îi vor creşte lungi şi ascuţiţi, caninii, în special; apoi unghiile i se vor transforma în gheare arcuite, nu tocmai curate, după gustul lui J., iar în final se va umple de-a dreptul de blană.. Şi ăsta nu-i lucrul cel mai rău, aparenţa de lup adică, oftează J., privind absent cum cercul verde din jurul irisului cîştigă teren de la un minut la altul, milimetru cu milimetru. Chestia asta au păţit-o şi alţii, [....]

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. CALCǍ-N STRǍCHINI" ***