ÎN ULTIMA VREME.

Cheeky Floor by Trinx @ NightDreamer's Reacticide

În ultima vreme m-am retras undeva înlăuntrul meu din fata agresiunilor din jur. Depresie. M-am ținut pe cît posibil departe, dezamăgit de răutăți și de ură și de micimi sufletești întîlnite la tot pasul. De nivelul scăzut al discuțiilor în care mi se prezenta de pildă ca aspirație supremă a unora muia totală, dinaia cu înghițit totul. M-am înconjurat de bariere și filtre de oameni și de informații. Am lăsat pe cît posibil să treacă doar frumusețea, de toate felurile. Estetică, umană. Asta m-a ținut cît de cît pe linia de plutire, fiindcă chiar am întîlnit-o. Chiar există oameni frumoși pe interior, atît de frumoși că îmi dau lacrimile cînd mă gîndesc la ei, ca în fața unor opere de artă. Știind că există, că îi pot atinge, m-a facut să înțeleg că viața asta încă mai e de trăit. Pentru că ei există, să trăiesc deci pentru ei, nu pentru mine. Să trăiesc în umbra frumuseții lor..
De ce nu pentru mine? Fiindcă necesitățile mele sînt bazice și puține, dorințele pentru mine asemenea. Cică stau prost cu self-esteemul. Cică sînt sacrificial, cică înțeleg iubirea ca o dăruire / un sacrificiu al meu, în favoarea altora. Că nu las loc / nu vreau pentru mine. Însă de ce aș (mai) face-o, cînd de fiecare dată cînd mi-am dorit ceva ori pe cineva pentru mine, mi-am luat-o grav peste bot?.. E adevărat că nu sînt perfect, să am pretenții. Însă cine este acela perfect? Toți cei ce vor ceva (orice) ori pe cineva pentru ei, în opinia mea, greșesc. Nu au dreptul să ceară, nu sînt îndreptățiți să primească. Și toți cei ce vor / iau ceva ce n-au dreptul să aibă, vor plăti, mai devreme sau mai tîrziu. Firescul stă invers, în opinia mea, poți primi / avea ceva ori pe cineva pentru tine numai dacă un altul îți dăruie / ți se dăruie. Trocurile chiar nu au relevanță.
Și gîndesc cu adevarat așa fiindcă pentru mine viața asta nu e unică, să mă cramponez de ea, precum ateii. Și char dacă, prin absurd, ar fi unică, la cît de evident de imperfectă e nu ar merita efortul.