.. UN PUNCT ÎN INFINIT..

NIGHTWISH - Romanticide [2-nd part]

.. Şi se apucară de experimentat. Mai întâi elaborară modelul regelui Ferocius şi al monstrului, deocamdată numai pe hârtie, matematic. Trurl îl conducea pe primul, Clapauţius pe al doilea. Şi începură să se înfrunte pe marile bucăţi de hârtie albă, întinse pe masă, cu atâta îndârjire, încât grafitul plesni în creioane. Monstrul se răsuci ca turbat cu integrale indefinite, sub loviturile ecuaţiilor regelui, şi căzu, dizolvat într-un număr infinit de necunoscute, însă iar se sculă, ridicat la o mai mare putere, dar regele îl izbi cu diferenţiale, făcând să-i zboare în toate părţile operatorii funcţionali, şi se iscă o asemenea încurcătură algebrico-neliniară, încât nici unul din constructori nu putu să-şi dea seama ce s-a întâmplat cu regele şi cu monstrul, căci amândoi dispăruseră în puhoiul semnelor aşternute pe hârtie. Se ridicară atunci de la masă, mai traseră o duşcă din marea butelie de Leyda, ca să prindă puteri, apoi se aşezară şi o luară de la capăt, de data aceasta mai abitir, dând drumul la toată Marea Analiză. Şi lupta se înteţi pe hârtie atât de tare că grafioanele începură să miroase a ars. Regele gonea cu toţi coeficienţii săi teribili, rătăcea prin pădurea de semene sextuple, se întorcea pe propriile-i urme, ataca monstrul la puterea a şaptea, de-l trecură toate sudorile; acesta, la rându-i, se descompuse în o sută de polinoame, pierdu un ics şi doi ygreci, se strecură sub linia de fracţie, se demonstrualiză, agitându-şi radicali şi o porni din părţi asupra persoanei matematizate a regelui, încât toată ecuaţia se cutremură, lovită din spate. La rândul lui, Ferocius se rostogoli cu blindajul său neliniar, atinse un punct în infinit, se întoarse într-un suflet şi-l plesni pe monstru în scăfârlie prin toate parantezele, de îi căzu logaritmul din faţă şi puterea din spate. Trase apoi antenele la mijloc, prin covariante, de zburau creioanele, şi dă-i cu transformarea peste spinare şi încă o dată, încât, simplificat, regele se izbi de numărător cu toţi numitorii şi se întinse cât era de lung.
Constructorii se ridicară de la locurile lor, râzând şi dansând, rupând hârtiile scrise sub ochii spionilor care, nefiind cunoscători în ale matematicii şi neînţelegând nimic, zadarnic îi urmăreau prin oglindă cu lunetele, până când cei doi începură să strige, unul mai tare ca celălalt:
— Victorie! Victorie!..

Stanislav Lem - Ciberiada (Expediţia a doua sau oferta regelui Ferocius)