Mi se întîmplă o chestie aparent paradoxală: pe măsură ce mă afund în incertitudini exterioare din ce în ce mai abrupte şi mai angoasante, în interiorul meu apele devin din ce în ce mai limpezi, mai clare.
Simt cum devin pe zi ce trece mai egal cu mine însumi.
Se face linişte, din ce în ce mai linişte, în mine.
E bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu