Images from Game of Thrones [S06E03]
"[...] I failed!.."
"Good. Now, go fail again.."
… Noi sîntem Ochi-de-Oțel, nu ne temem nici de fel, nici de acizi, nici de baze, nici de nopțile albe, nici de zilele negre…
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
14 comentarii:
aha! :) Și mie mi-a plăcut teribil replica aia!
:)
Pînă la urmă, asta e ceea ce facem: ţinem de niste convingeri interioare cu dinţii şi ne luptăm pentru ele. Eşecul începe abia atunci cînd nu mai luptăm.
...da, pentru că avem impresia că identitatea noastră e dată de convingerile noastre. Că suntem ceea ce gândim. Ceea ce e destul de adevărat, după părerea mea. Nasol e că nu gândim liber, ci preluăm modele, idei ale altora.
Însă nu cred să fie un eșec acela de a te lăsa in voia vieții. :)
După părerea mea, eşec e să nu mai ai convingeri şi idealuri de nici un fel. Să nu mai simţi nimic, fată de orice. Să fii inert.
Faptul că nu cîştigi o luptă, ori mai multe, ori chiar pe toate.. nu, acela nu e un eşec.
Părerea mea.
Cînd nu voi mai avea idealuri, voi avea o problemă.
:)
Nu te contrazic. Probabil că mereu vom avea idealuri, important e să fie ale noastre și nu imprumutate. Fiindcă, cu spălările astea de creiere...cine mai stie ce e al nostru și ce e „inoculat”.
Ai dreptate, în principiu. Dar imaginaţia, capacitatea de a visa, încăpăţînarea de a fi noi înşine, sînt chestii care ies greu la spălat.
Îmi place că ai incredere in ceea ce ai ales să crezi. :)
Eu am unele dubii despre ale mele. De exemplu, despre iubire. Mai nou, se spune că opiumul maselor nu mai e religia, ci iubirea asta idealizată la extrem.
Iubirea, ultima păcăleală...
Pentru o generaţie lipsită de îndrumare în a învăţa cum să iubească / idealizeze / viseze, aculturalizată, e normal ca iubirile / visele / idealurile lor să fie limitate la ultima ieşire în club, la ultimul gadget lansat pe piaţă, ori la "a face bani", indiferent unde şi cum. Și nu sînt tocmai proşti, aşa că, confruntaţi fiind cu diferenţa între tentativele lor umile, în comparaţie cu capacităţile redutabile ale altor generaţii, le e mai uşor să îşi spună că "aşa ceva nu se există". Calea uşoară.
nu știu, dar uitându-mă in jurul meu imi vine și mie să zic (iar!) că iubirea e supraevaluată.
Mai degrabă capacitatea de a iubi a oamenilor e supraevaluată.
2. Mi s-a spus în weekendul ăsta că tu comentezi aici "de nevorbită ce eşti". Iar eu, răspunzîndu-ţi, demonstrez lumii întregi cît de penibil sînt. Gen.
:)
De ce? Adică, de ce ar trebui să fie așa?
E doar o constatare amară a mea, atît.
Subscriu in privința afirmației tale despre capacitatea oamenilor de a iubi.
2.E cu vaca pe miriște.
Mda.
2. Subscriu si eu, aici.
Trimiteți un comentariu