U2 - Song for Someone acapella [from Graham Norton Show, S16E04]
Azi-noapte mi s-a întîmplat o chestie interesantă. După ce am adormit, cu greu, am avut unul din acele vise care au perfect sens atîta vreme cît nu ești treaz. Ceva, carevasăzică, care avea tot sensul din lume în vis, m-a protejat de agresiunea pe care tocmai o încasasem recent, în realitate. Era ceva bazat pe un concept, cu valențe morale, ideale și etice, care m-a ajutat să resping agresiunea, ca un scut. Să fiu ok cu mine însumi, așa cum sînt. Cu tot ce am facut vreodată, inclusiv cu ce am greșit. Am rămas o bună bucată de vreme sub impresia acestui hai-să-îi-zicem concept. Deși, pe măsură ce mă trezeam, pe măsură ce mă re-ancoram în realitatea imediată, fundamentele lui, atît de evidente în starea de vis, s-au estompat treptat pînă au dispărut cu totul, cam după prima țigare. Sentimentul însă a rămas, precum și starea de bine.
Am încercat să rememorez secvențe din viață cînd am mai simțit ceva asemănător, fiindcă sentimentul rămas îmi era cumva familiar. Și mi-am amintit de toate acele “vise compensatorii cu ochii deschiși” pe care le-am tot trăit, începînd mai ales cu adolescența. Visele unor întîmplări fictive, variante de realitate în care output-ul era altul decît cel din realitatea palpabilă, și desigur mai bun. Segmente de realități alternative, trăite de mine cu aceeași intensitate precum realitatea ce tocmai avusese loc. Uneori, poate chiar cu o intensitate mai mare..
Și m-am întrebat apoi de ce mi se-ntîmplă asta, cu ce scop. Și mi-a rezultat că cel mai probabil e un sistem de protecție, care se declanșează automat atunci cînd am tendința să îmi pierd echilibrul emoțional și energetic, din varii motive. Dacă aș fi complet conștient de el, aș putea să-l numesc psihologic, dar nu așa stau lucrurile. Ca și cum ceea ce sînt la nivel conștient este rezultatul unui echilibru de forțe la un nivel mai adînc, controlat de o Autoritate de care nu sînt conștient. Iar acea Autoritate îmi permite accesul conștient la o realitate pe care să o pot suporta.
Cum funcționează exact nu știu, și de fapt nici nu prea mă interesează. Important e că funcționează.
Nici o agresiune din realitatea asta, deci, cu oricîtă răutate și ură ar fi condusă, nu mă poate distruge ca ceea ce sînt. I am titanium, gen.
:)
2 comentarii:
:)
Ce bine că mai există și astfel de stări in viețile noastre!
Cred că e o formă de protecţie cu care sîntem dotaţi, "pilot automat", gen. E bine că există, dap.
Trimiteți un comentariu