CU PLEATǍ / FARA PLEATǍ, BARDACUL

... sau ce a mai rămas din el, by George.

Tunde-l, Găbiţă, nu-l lăsa aşa, mi-a zis Maestrul sfătos, peste halba de bere, în timp ce vîntul mă ciufulea în fel şi chip, pe terasa deschisă a crîşmei machidonilor. [....] Tunde-l scurt, scurt de tot, că nu arată bine deloc! Asta, dacă vrei să-l mai ai... Nu-ţi face griji, o să-ţi crească la loc, mai devreme decît te-ai aştepta. Nu mai zic că ai şi albit, Doamne, cum ai mai albit... mă îngrijorezi, Găbiţă... Stai liniştit, Maestre, nimeni nu moare din asta, zic, continuînd în gînd: la urma urmei am o vîrstă, ce mare brinză dacă o s-o şi arăt, doar nu mă mai alege nimeni acum, nu-i aşa. Apoi mai vorbirăm de una şi de alta, ne mai povestirăm vieţile, am aflat cu ocazia asta şi ce-nseamnă Ascendentul Anului, interesantă noţiune, plus procedura de a-l "alege", chiar a fost o discuţie interesantă. Am plecat chitit de-acolo, căutînd o frizerie încă deschisă, la aproape opt seara. Culmea, am găsit una după numai vreo sută de metri, am intrat vajnic şi-am întrebat de un tuns scurt de tot. M-a rezolvat o puştoaică tînără şi simpatică, din generaţia aia fără talie, care m-a înţeles, în sensul că am comunicat folosind în total vreo douăzeci de cuvinte de ambele părţi, de la începutul şi pînă la finalul procedurii. M-a făcut chiar să şi rîd, cînd m-a întrebat dacă vreau şi un tuns de sprîncene. Orice, zic, da' asta nu. Pe părţi şi la ceafă cu număru' trei, în creştet cu număru' patru, din maşină. După aia am mai luat două pîini şi-am ajuns acasă în pas întins, oprindu-mă direct în baie, să contemplu "dezastrul".
La urma urmei, ăsta sînt, mi-am zis cu un oftat constatativ, altu' mama nu mai face. Cui nu-i place, să nu se uite.
Pozele mi le-a făcut fără nici o premeditare George, ca de obicei, cu o zi înainte şi o zi după măcelul de pleată.