J. stă liniştit, ca de atîtea alte dăţi, cu animalul în lesă, în mulţimea de oameni. Afară e un început cald de toamnă, garnisit cu frunze foşnind uscat prin copaci şi cu scame de nor purtate de vînt, lăsînd dîre albe de cîlţi pe cerul încă albastru. Înăuntru e umbră, iar mulţimea ascultă în linişte Cuvîntul, printre schelele triste din lemn de brad negeluit ce susţin parcă de o veşnicie nesfîrşita renovare a bătrînului edificiu. Se cunosc de mai mult de jumătate din viaţa lui J., el şi animalul adică, de cînd era jignitor de tînăr şi de neexperimentat, practic au fost nedespărţiţi de atunci, ar putea spune că s-au format unul pe celălalt. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. ŞI ANIMALU'" ***
Reîntâlnirea
-
De când ai plecat, am ieșit în afara timpului. L-am dezbrăcat ca pe un
pardesiu și m-am așezat, să te aștept. E o bancă de lemn aici, la marginea
timpu...
Acum 15 ore