FLOARE DE SOC

Sambucus nigra ssp. canadensis (common elder) - flower - inflorescence

Ieri, la sfîrşitul zilei de muncă, am băut o socată. Mi-era cald, frigiderul firmei (ca niciodată) în raza de acţiune. Am pus mîna pe prima sticlă rece, nici nu m-am uitat cu ce e, mi-am umplut un pahar. Mi-am citit apoi în birou ultimele cîteva mailuri, he-he, era acolo un reply politicos - condescendent, scris în urmaşa limbii lui Shakespeare de niste băeţi, fiindcă pusesem o întrebare ce trebuia pusă. Dacă m-ar cunoaşte cu adevărat băeţii ăia, pentru care soarele încă n-a apus pînă acu', ar şti că n-am galoane să-mi cadă.
Mi-am luat socata rece neîncepută, pachetul de ţigări mai mult gol şi bricheta, apoi m-am dus în locul de fumat, pustiu acum, la spartu' tîrgului. [....]
M-am aşezat tacticos, mi-am aprins ţigarea, am sorbit din pahar. În clipa aia, toate aromele copilăriei au dat peste mine, de-a valma, împreună cu parfumul florii de soc. Mi-am amintit-o întîi pe mama, în mai, uscînd flori de soc proaspăt culese din pădure, întinzîndu-le pe ziare, deasupra dulapurilor, în timp ce parfumul dulce, profund, inunda casa, în valuri. Mi-am amintit-o apoi din nou pe mama făcînd socată din florile uscate, sfărîmîndu-le uşor în palme, apoi amestecîndu-le împreună cu sirop de zahăr, vanile şi felii de lămîie, în borcane enorme, de murături.
Da, mi-am amintit-o pe mama, cu care m-am înţeles extraordinar, numai atîta vreme cît am fost un copil. Cînd am crescut, nu ne-am mai înţeles neam, orice făceam eu era prost, pentru ea. S-a dus din lumea asta recent, acum vreun an şi jumătate, însă pentru mine, mama copilăriei mele a murit mult mai de mult.
... Şi-atunci, de ce mă cuprinde tristeţea adîncă a despărţirii de mamă, abia acum, declanşată de aroma dulce a florii de soc?...  
... De parcă s-ar mai întîmpla... încă o dată... acum...
 
  Hans Zimmer - Time

Surprinzător, se mai găsesc încă videoclip-uri cu adevărat bine făcute în Youtube. Aş savura o ţigare alături, da' pînă mîine, la leafă, nu mai am nici un chior.