Green Eyes by MEG 
Un stîlp vertical de lumină, legînd imposibil pămîntul de cer, far călăuzitor în pustiul de gînduri, întotdeauna acolo, destul să-nchid ochii ca să te văd. În faţa ta nimicul încetul cu-ncetul dispare, întunericul se face vizibil mai mic, neîmplinirea se retrage-ntr-un colţ, speriată, atunci cînd îţi trimiţi înainte razele albe, victorioasă.
Realitatea are parcă forme mai blînde, concretul devine brusc suportabil, vegetaţia creşte luxuriantă în jur, în aerul curat al ploii de vară, totul inspiră vizibil, adînc, la unison, chiar şi nonsensul începe să capete sens, în faţa strălucirii tale, regină.
Cascadă solară de lumină în noapte, mă urmăreşte oriunde m-aş duce, privirea strălucitoare a ochilor tăi.
Acum o zi
4 comentarii:
Fascinanta privire ...Parca ar spune
Du-ma fericire, în sus, şi izbeste-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.
..........asa cum spunea Nichita....
Frumoasa scriere, cu parfum de poezie !
Fascinantă, indeed. Realitatea este, uneori, neaşteptat de strălucitoare.
Thanks :)
nebunule...
te-a prins vro' faraoanca!
:))
M-a prins, da. De fo' douăj' dă ani.
Cred că de fapt "ne-am prins" reciproc. Ceea ce îţi doresc şi ţie.
Trimiteți un comentariu