REFLECTĂ-TE, DE VREI, ÎN OGLINDA OCHILOR MEI

READY 2 MIRROR U - "Love" by SergeyP
Te uiţi de nevoie-n oglindă, în ultima vreme, ţi-e teamă de ce vezi acolo. Fiindcă oglinda ta nu minte, te-arată exact aşa cum eşti, nu cum ai vrea tu să pari. Dacă ţi-ai face curaj să te uiţi, oglinda ta ţi-ar spune despre tine tot ce vrei, dar mai ales, ce nu vrei: suferinţa, grijile, nopţile nedormite, ce-au fost şi-or să fie, dragostea (cînd este ori nu-i) şi-adesea, meteorică, speranţa; uneori scapă de-acolo şi cîte-o sclipire de fericire, dureroasă aproape în intensitatea strălucirii ei.
Asta fiindcă (oare chiar nu ştiai?...) esti posesoarea uneia din acele oglinzi rare, din cristal şi metale nobile, are şi duh, să ştii, e-o oglindă făcută în vremuri apuse şi cu multă migală de un meşter neîntrecut, păstrător al unor secrete pierdute în negura timpurilor, cunoscător atît al lumilor văzute, cît mai ales al celor nevăzute. Dacă te-ai uita mai atent la modelul cu încrustaţii complicate al ramei acoperite acum de patina timpului şi la fineţea lucrăturii, ai băga de seamă că nu-i marfă de talcioc, e soră bună cu oglinda din basmul cu Albă ca Zăpada, aceea care spunea doar adevărul, chiar şi în fata împărătesei celei rele, cu orice risc. De fapt, ce riscă ea, de fiecare dată cînd spune adevărul? – decît să fie spartă în mii de cioburi – şi-o protejează de răzbunarea nemulţumiţilor numai blestemul ăla de-l ştii, cu şapte ani de ghinion. Deci putem spune că e curajoasă, răspunde pentru tot ce-ţi arată cu însăşi existenţa ei.

Dacă-ţi place să fii minţită în schimb, ştii ce să faci: cumperi o oglindă de plastic din piaţă şi stai apoi liniştită, că aia n-are duh, deci te-arată exact cum vrei tu să te vezi. Cum vrei tu să te minţi, adică. Dacă îţi place să fii minţită, asta-i alegerea ideală. Deci nu te supăra pe oglinzile ochilor mei, că nu-ţi mint despre tine ce vrei, mă ştiu mult prea bine cu duhul oglinzii deci n-am să te mint. OK?

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "REFLECTĂ-TE, DE VREI, ÎN OGLINDA OCHILOR MEI" ***

EMANCIPAREA FEMEII - ÎN AFGANISTAN

"Papu" by Blanca Marzal
Recent am auzit la ştiri că în Afganistan tocmai s-ar fi autodetonat o–femeie–cu–bombă, ridicînd de la “n” la “n+1” numărul atentatelor sinucigaşe (reuşite) din acest an.
M-a înveselit mult vestea asta, o veste bună pot spune, în principal din două motive.
Întîi şi-ntîi ne-arată că afganii ăia, talibani pînă în măduva oaselor, au renunţat la ideile lor preconcepute despre rolul marginal pe care trebuie să-l accepte femeia în societatea lor tradiţională, îmbrăcată ca o mumie, fără şcoală şi preocupată, pînă acum, numai de cratiţe şi de curul puradeilor. Iată, de-acuma femeile vor fi egale cu bărbaţii acolo, dacă nu chiar un pic şefele lor.
Şi doi – sînt convins că schimbarea a fost binevenită şi bineprimită şi de populaţia – ţintă a atentatelor, sătulă să tot primească peste ochi, cînd le e lumea mai dragă, (exclusiv) organe reproducătoare masculine, proiectate generos de suflul exploziilor; iată, deci, de-acum înainte vor fi împroşcaţi cu organe feminine, mult mai moi, în primul rînd, dar şi mult mai aspectuoase. Şi cu ceva mai puţin păr decît pînă acum, ceea ce va reduce în mod măsurabil senzaţia colectivă de greaţă.
O veste bună, într-adevăr, se pare că lucrurile merg spre bine acolo, oamenii ăia sînt, evident, pe drumul cel bun.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "EMANCIPAREA FEMEII - ÎN AFGANISTAN" ***

SOLSTIŢIUL DE VARĂ

:P
FACTS: solstiţiul de vară se va petrece în noaptea asta, la ora 03:11 AM mai exact. Astronomic, marchează ziua cea mai lungă din an. Astrologic, Soarele trece din zodia Gemeni în zodia Rac.
Realitatea subtilă a acestui eveniment e mult mai importantă de fapt, deşi prea puţini dintre noi mai sîntem încă deschişi pentru a accepta enunţul ăsta, educaţia noastră orientată spre concret ne condamnă să privim doar coaja concretă a evenimentelor, sîntem condiţionati zi de zi să ne mulţumim cu acel colţisor infim din realitate care se vede la prima privire superficială; înţelesul profund ne cam scapă, nu mai avem timp şi chef pentru el, nu avem de fapt ochii formaţi – şi-i chiar obositor, nu-i aşa, e ca şi cum te-ai duce-n război fără arme – să-l percepem deghizat în forma lui eminamente ocultă, discretă, cum ziceam – subtilă.
Solstiţiul aduce cu sine o descătuşare enormă de energie vie, tot ce e viu se-ncarcă de ea, precum florile se deschid şi se-ntorc după soare, vrăjite. Şi evenimentele ce se petrec în această baie de energie sînt profund afectate, e-o plinătate de-ntîmplări la marginea logicului, intrînd serios pe tărîmul magiei.
În noaptea asta fetele de măritat îşi visează ursitul, supunîndu-se unui ritual complex pentru a afla: dacă-i urît ori frumos, sărac ori bogat, slab ori voinic, cu noroc ori fără. În noaptea asta gîndurile de iubire sînt de neoprit, îşi ating ţinta, dărîmă totul în cale, ca un val de flux; sîntem mai mult ori mai puţin conştienţi de asta.
În noaptea asta de vis broscoii ies pe marginea drumului şi-aşteaptă şansa lor (reală acum, în ciuda improbabilităţii ei aparente) de a se transforma în prinţi – dacă nu ştiaţi, asta se-ntîmplă numai şi numai dacă sînt sărutaţi (pasional, evident, mai încape vorbă) de prinţese frumoase, cu şoldul înalt, cu piciorul mic şi cu pasul uşor, cu părul roşu ca jarul mocnit, cu ochi verzi enormi şi cu degete fine. Genul de prinţesă pentru care bărbaţii uită să mai plece cu maşina de la stop, expunindu-se fără crîcnire înjurăturilor şi claxoanelor, despre genul ăsta de prinţesă vorbesc eu aici, ştii tu bine de care. DANGEROUS.
În noaptea asta de vis vrăjitoarele pun cu certitudine de-un consiliu / sabat, într-un loc izolat din padure, unde tu nu le vezi, doar le-auzi murmurînd vrăji amestecate cu vîntul uşor ce mişcă crengile copacilor. Da, acolo fac vrăji, evident, ce credeai tu, naivule. Îmi place ideea de vrajă – şi vrăjitoarele-mi plac, mereu am fost masochist.
În noaptea asta fermecată ielele bîntuie pădurile, în căutare de prospătura (FRESH MEAT), iar dacă le-ntîlneşti e musai să nu te uiţi la ele, că de-ţi prinde vreuna privirea îţi strîmbă nasul şi gura, şi-apoi rămîi aşa. BEWARE.
În noaptea asta două blocuri de calcar se iau la braţ şi merg la plimbare, discutînd încetişor de una şi de alta, cum a remarcat Stanislaw Lem.
În noaptea asta unii-şi permit să dispară după un cot al drumului, cu tot cu maşină, aşa cum a observat cu fineţe Mircea Eliade.

Tu pe cine-ai visat, ce-ai simţit (ori pe cine), unde ai fost şi cu cine, în noaptea asta magică? În locul tău aş face-un efort şi mi-aş aduce aminte. Cine ştie, s-ar putea să constaţi că prinzi “din aer” ceva important. Eu mi-aş nota pe ceva, în locul tău.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "SOLSTIŢIUL DE VARĂ" ***

POVARA DE-A FI FEMEIE FRUMOASĂ

“Flamenco Woman” by Richard Young
Întîi şi-întîi trebuie să ai grijă cu somnul. Ai două opţiuni principale aici pe care îţi vei construi mai departe întreaga imagine: cu sau fără cearcăne. Pentru mine e OK both ways, ştii însă cît contează consecvenţa imaginii tale, fiindcă aşa cum există o prospeţime a tenului datorată somnului bun, există asemeni atracţia magnetică a femeii dupa o noapte nebună, venită direct de la chef, evitînd cu gesturi de lady lumina ori zgomotul, mult prea intens percepute acum.
Apoi, contează privirea. Ajutată subtil de farduri – de pleoape şi ten, umbrită de gene şi-un pic mai subtil, de sprîncene, privirea ta spune mai mult decît crezi despre tine şi-adesea chiar mai mult decît vrei.
Compensatoriu, privirile bărbaţilor te-nfăşoară continuu ca o plasă deasă, aproape compactă. Simţi asta şi te porţi ca atare, adesea indiferentă, uneori agasată, o duci uneori ca pe-o povară – şi-atunci te văd cum te cocoşezi efectiv. Aici se vede de fapt adevarata ta putere, atunci cînd o ai – puterea să-ţi duci povara cu graţie, să te mişti natural, să pluteşti scăldată în privirile lor lipicioase. Apropos de privirile alea – te-ntrebi ce tot văd bărbaţii la fundul tău ăla mare? Iată răspunsul: oricît de mare ar fi, dă cu-atît mai bine la impresia artistică cu cît e cocoţat mai sus, deci dacă n-ai picioare de barză, poartă tocuri, fată. Şi uite-aşa ajung la atitudine: nici nu-ţi dai seama ce impact are atitudinea ta relaxată asupra celor din jur, vei cîştiga în orice situaţie avînd atitudinea potrivită. Trust me, again. Desigur, pe undeva pe-acolo, mai sînt şi tonele de feromoni pe care-i împraştii în jur cu dărnicie, oriunde te-ai duce.
Hai să îţi servesc şi o porţie de tristeţe: seară de seară îţi duci pînă acasă povara ta de femeie frumoasă, înotînd tot mai greu printre privirile alea admirativ – lipicioase şi-mpreună cu veşnicele facturi pescuite din cutia poştală şi cu feromonii rămaşi în dotare, te urci în acelaşi lift cu miros de scuipat şi-apeşi invariabil pe acelaşi buton crăpat şi lipit cu ciungă uscată. Seară de seară.

Vezi, în locul tău eu aş şti ce sa fac, în cel mai mic detaliu. Dacă aş fi fost femeie aţi fi crăpat de invidie, tu şi toate celelalte fete, să ştii. Norocul vostru, că nu sînt.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "POVARA DE-A FI FEMEIE FRUMOASĂ" ***

… AI MÎNĂ UŞOARĂ – ŞTII ASTA, DE FAPT…

"Sleeper, Lost in Dreams" by James Christensen
Nici nu te-am observat cînd mi-ai înfipt cuţitul ăla în spate, ai mînă uşoară - ştii asta de fapt - nu eram pe fază şi n-am prins momentul. Port roşu în ultima vreme – sînt o persoană deocheabilă – aşa că pata de sînge n-a bătut la ochi nimănui, plus că, în afară de tine, se pare că în ultima vreme persoana mea nu atrage atenţia nimănui în mod special. M-am prins de-abia acasă, dezlipindu-mi cămaşa de sîngele uscat de pe rană. S-a sfîşiat brusc în clipa cînd am ajuns la cuţit, vezi, de-aia îmi place de tine, întotdeauna ascuţi bine cuţitele, înainte să le-nfigi în spatele oamenilor, aş putea să te numesc (aproape) un prieten adevărat. Măcar pentru asta.

De vreo oră tot stau şi mă uit peste umăr şi-apoi în oglinda din baie, vreau să spun că arată cool rău cuţitul acolo, din profil mai ales. Aş avea o rugăminte la tine, aproape – prietene al meu: cînd îl vei înfige (inevitabil) pe următorul, te-aş ruga să faci un efort să fie simetric cu primul. Să am o pereche, s-arate ca doi muguri de aripi de înger.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "… AI MÎNĂ UŞOARĂ – ŞTII ASTA, DE FAPT…" ***

MUŞTI, CÎT (ÎNCĂ) MAI AI DINŢI ÎN GURĂ

"Ant Nebula"
O furnică a murit în chiuveta din baie, am observat-o ieri prima dată. Nu cred c-a fost un gest premeditat, nu-i locul ideal de dat colţu’, chiuveta mea din baie. Azi era tot acolo, nemişcată, am încercat s-o spăl vreo două minute cu duşul dar nu s-a dat dusă. Îmi imaginez ultimele ei clipe: batrînă, conştientă că-i vine sorocul, îşi înfige brusc dinţii în smalţul chiuvetei, trăgînd poate o concluzie finală despre sensul profund al existenţei, ori cine ştie – mult mai prozaic – încercînd să lase un semn, o urmă, ceva. Cît încă mai poate, cît încă mai are dinţi în gură.

Din respect, am ras-o de acolo cu o lamă folosită în prealabil pe-o singură parte.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MUŞTI, CÎT (ÎNCĂ) MAI AI DINŢI ÎN GURĂ" ***

PRO ŞI CONTRA NATURII (TALE) UMANE

"Fat Man Vase" by Ninnie-Divine
Cică eşti precum fiecare dintre noi. Te conduc în viaţă sentimente profunde precum mîndria, invidia, două – trei pofte, plăceri. Şi cîteva complexe, of course. Şi-o încăpăţînare de catîr, să nu uit, şi certitudinea ta absolută că eşti buricul pămîntului, ăsta-i motorul tău, asta te-animă pe tine, te trage înainte. Cică.
Ca să-ţi păstrezi încrederea-n tine trăieşti zi de zi după reţetele altora, trăieşti deci viaţa lor la indigo, gata mestecată, prefabricată. De ce să-ţi pierzi vremea să gîndeşti cu capul tău, nu-i aşa, doar n-o să inventezi tu apa caldă din nou, cînd e suficient să iei un model de succes, să-l clonezi, “aşa cum se face”. Bullshit.
Există şi scopuri cu adevărat semnificative în viaţă, să ştii, totul e să te prinzi care sînt, din gramada de banalităţi şi gunoaie care ne înconjoară. Te mai întreb doar atit: nu te-ai săturat să îţi duci viaţa zi de zi, ceas de ceas, încolăcindu-te strîns în jurul colonului?

Te privesc în ochi şi constat că nu conştientizezi nici o clipă absurdul situaţiei.
Şi totuşi, cînd mă uit la tine văd numai perfecţiune. Imaginează-ţi, atîta de orb sînt.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "PRO ŞI CONTRA NATURII (TALE) UMANE" ***

TU ŞI GOGORIŢA TA: FEMEIA BAZATĂ

by Mighty Optical Illusions
O femeie puternică, o femeie bazată, asta visezi uneori. Cum ştii că-i bazată? Simplu: o pui într-un pahar, cu nişte zahăr, cam are nevoie (acreală are destulă în schimb, de la mama ei). Torni nişte apă peste şi-o amesteci cu linguriţa, în sensul acelor de ceasornic, neapărat; în final, dupa ce se-nvîrte bine, coboară la fundul paharului, dacă-i cu adevărat bazată.
Să stai alături de femeia ta bazată, la umbra ei protectoare, uite asta-i cu adevărat o perspectivă, nici ploaia nu te udă, nici vîntul nu te bate acolo. Discuţi cu ea musai numai lucruri concrete, cu finalitate imediată, lucruri bazate adică, chestiile abstracte ricoşează pe suprafata ei lucioasă precum apa pe solzii de peşte, la un unghi de reflexie riguros egal cu unghiul incident. Dacă vrei să-i dai papucii, să nu mai vorbească cu tine adică, uite o metodă simplă şi eficientă: ţine-i o dizertaţie, ceva, de pildă despre conceptul de artă pentru artă sau despre sensul profund al existenţei, musai într-o perspectivă holistică. Cea mai elegantă metodă de a încheia o relaţie e să îl faci pe celălalt să cedeze primul.
Numai să ai grijă, amice, chestia asta se cam ia, dacă stai prea mult timp prea aproape o să constaţi într-o bună zi cu soare că şi tu ai ajuns un bazat. Cum ştii c-ai ajuns şi tu bazat? Păi simplu: te pui (pe tine, de data asta) într-un pahar...

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "TU ŞI GOGORIŢA TA: FEMEIA BAZATĂ" ***

MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 2 – CU DRAG, CLONÎNDU-TE PE TINE

"Corruption, Inc." by Christine M. Griffin
Dincolo de geamul – oglindă eşti tu. Aşezată la masa pătrată din mijlocul camerei, singură, cu coatele pe masă şi faţa sprijinită în palme, te priveşti în oglindă, perfect calmă, în aparenţă, scufundată în lumina puternică. Te-nconjoară ca un scut energetic lumina aia albă de scenă.
De cealaltă parte a geamului, în camera pereche a celei dintii, cea întunecoasă, sînt eu. Fără să ştii asta desigur, mă priveşti drept în ochi, uitîndu-te în geamul – oglindă, dacă ai şti ai avea o altă expresie, cu certitudine n-ai mai fi atît de senină. Din penumbra camerei de interogatoriu, cu privirea fixă, îţi urmăresc concentrat fiece gest, fiecare mişcare, voluntară sau nu, sincronizîndu-mi instinctiv respiraţia după respiraţia ta. Ce fac eu, să ştii, e o artă, la finalul acestui proces vom gîndi aproape la fel, în final voi ajunge o copie fidelă a ta, de gen masculin însă, frumoasă ca tine desigur, dar şi mult mai păroasă. Dacă nu mă crezi o să facem un test, o să mergem împreună pe stradă şi-n momentul cînd un oarecare o să ne-ntrebe ceva, ne vom întoarce sincron către el, cu aceleaşi mişcări de rotaţie amplă, vom privi amîndoi într-un punct imaginar aflat undeva, peste umărul lui şi-o să-i răspundem simultan – previzibil – cu aceleaşi cuvinte; după aia o să ne-ntoarcem la loc, iarăşi mişcare sincronă, of course – oare de ce mai întrebi – şi-o să ne vedem mai departe de drum, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Nu e uşor, ai dreptate, dar premiul care m-aşteaptă la capătul acestui drum e imens, ei bine, în final voi fi eu însumi copia ta fidelă şi îmi voi fi mie însumi suficient, te voi înlocui cu totul. În final, deci, nu voi mai avea nevoie de tine. Minunat.

*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "MUŞAMALIZATORUL DE SERVICIU 2 – CU DRAG, CLONÎNDU-TE PE TINE" ***