NEXT TIME I'LL BE READY

Niciodată pînă acum n-am fost muşcat de vreun cîine. Am fost lătrat, chiar şi încolţit de cîteva ori de cîte o haită întreagă, însă niciodată nu m-au gustat. Am metoda mea de a le face faţă. În primul rînd, stau cu faţa la ei şi nu fac nici un pas înapoi. Dacă încearcă să mă-nconjoare, nu-i scap din ochi pe nici unul, întorcîndu-mă cînd şi cînd către ăia din spate. Privirea fixă mai întîi îi întărîtă, iar dupa vreo zece secunde îi intimidează, am observat. Apoi, ţin mîinile pe lînga corp cu palmele deschise, orientate spre ei, le rotesc încet, să-i cuprindă pe toţi. Am observat că atunci cînd fac asta devin defensivi şi dau înapoi, nedepăşind niciodată limita de o jumătate de metru, oricît de tare ar lătra şi s-ar repezi. Apoi le vorbesc, cu voce normală, zîmbindu-le, îi întreb de exemplu ce mai fac. Acela e momentul cînd cei mai mulţi se retrag, iar cei rămaşi "pe baricade", fără susţinere, latră deja pe alt ton, speriat. Nu îi atac, aşa că în curînd tac şi aceia. Vorbesc în continuare cu ei, de toate alea, le povestesc cum a fost ziua pentru mine, de pildă. Peste cîteva minute, cîţiva deja dau din coadă. Atunci pot să plec.

Celelalte Cuvinte - Dacă vrei

 
O singură dată, era să mă composteze o căţea. După ce reuşisem să-i fac faţă, s-a retras, apoi a revenit pe la spate tăcută şi m-a apucat de bocanc, lîngă călcîi, în dreptul tendonului. Bocancul era gros. Cică era o căţea cu pui şi de-aia, mi s-a explicat de către vecini. Căţelele cu pui nu respectă regulile, m-am gîndit atunci. Mi-am amintit de chestia asta, citind azi pe net ceva, despre care nu voi vorbi. Nu era cu cîini, ci cu oameni.