IL FUMO...

Mă uitam la fumul ţigării, cum se ridică din scrumieră. Alb, cîrlionţat. Apoi cum se-mprăştie, de parcă nici n-ar fi fost, precum anumite iluzii. Iluziile ni le facem singuri, acordînd încredere unor oameni care n-o merită, punct. Mda. Iau ţigarea, îi scutur scrumul, apoi trag din ea, adînc. Ţin fumul în mine vreo secundă, apoi îl suflu. Îl privesc, gînditor cum se-mprăştie. Fumul ăsta nu mai e alb, îmi zic, precum cel nefumat. E gri. De parcă, fumîndu-l, l-aş fi murdărit. Gîndul îmi provoacă un zîmbet, trist.
Ideea e să verifici că ceilalţi sînt oameni, înainte de-a le acorda încredere, înainte de a-ţi face iluzii. Asta fiindcă, culmea, unii chiar sînt oameni. În aceia poţi să ai încredere, în ceilalţi nu. Ar trebui să existe un test instant, ceva, pentru a-i putea verifica, înainte să-ţi faci iluzii şi vise, înainte de-a apuca să-ţi pui încrederea în ei. Precum testul turnesolului. Asta fiindcă aparenţele înşeală. În sfîrşit.
Fumez, aşteptînd un mesaj, ca pe-un glonţ îl aştept. În final nu rămîn dezamagit, primesc o rafală :). Viaţa e frumoasă, indeed. Şi plină de surprize...
N-am refuzat niciodată cu adevărat suferinţa. Am privit-o însă ca pe un preţ, ce trebuie plătit, pentru a obţine altceva, mult mai important. Pentru a obţine o împlinire. În ciuda celor încasate pînă acum, sînt convins că voi atinge ŞI acel prag. Fiindcă sînt un om... determinat. Ştiu că unii m-ar considera încăpăţînat, ştiu.
Cică fumul / fumatul ucide. Frumoasă minciună statistică... Fiecare ţigare ar însemna cică vreo cinci minute pierdute, din viaţă. Partea frumoasă e că, oricum ai întoarce-o, minutele astea le vei (le voi...) pierde la sfîrşitul vieţii, nu acum. Atunci cînd, probabil, nu vor mai conta. Acum simt că le trăiesc, fumînd.
Aş vrea ca pe toate pachetele de ţigări, afirmaţia asta, că fumul / fumatul ucide, să fie scrisă în italiană. Fiindcă limba asta e atît de majestuasă, încît pînă şi o înjurătură, ori o sentinţă cu moartea, sună... elegant. Iubesc eleganţa, în toate. Balanţă.

Iar pentru cei ce admiră cu adevărat eleganţa în toate (pentru ceilalţi... ei bine, pentru ceilalţi, NU!!!! :))))... ), un poem, ca un epitaf.

The Night of the Iguana - The Poem