Ca întotdeauna, nu mă pot hotărî între două variante. Balanţă.
Holograf - Singur pe drum (Varianta 1, de studio, clasică)
Holograf - Singur pe drum (Varianta 2, de concert, slow)
Cum zisei, în prima seară a fost ciudat. [....]
M-am întors de la job superobosit, după a doua noapte nedormită într-un interval de trei zile şi am găsit exact dezastrul pe care îl lăsaserăm în mijloc de noapte, în febra plecării. Toate luminile aprinse, evident, să văd mai bine devălmăşia deprimantă. Mai întîi am oprit PC-ul care mergea de-aiurea, apoi radioul de-l folosim pe post de boxe la PC, care scotea acum, fără semnal de intrare, un fîşîit enervant. Vroiam să-mi aud gîndurile, atît.
M-am echipat de scandal, mi-am tras aspiratorul aproape (stăpîne, stăpîne, mai cheamă şi-un cîne, gen), o pungă de plastic să adun gunoaiele macroscopice (ambalaje, etichete, cutii) şi-am început. După... nişte ore eram obosit, dar cît de cît mulţumit. Atunci aspiratorul a binevoit să intre în protecţie termică, findcă, nu-i aşa, cine-i mai deştept cedează primul. Mi-am făcut un ness cum îmi place mie, tare şi dulce adică, timp în care am pus ciorapii la spălat, cu speranţa că n-or să se-nchege în lighean. Fără maşină, fiindcă aia, deşteapta pămîntului, a cedat de luna trecută, probabil intuind ce-o aşteaptă. Chiar, mi-am zis în gînd, să-mi amintesc să-i comand modulul ăla buşit, că tot am găsit site-ul de piese de schimb. Cînd oi avea bani, desigur, cîndva. Mi-am aprins prima ţigare din seara aceea (observaţie: cind am treabă mă concentrez la ce fac, unitaskingul de mine, aşa că fumez mai puţin). M-am decis să nu mănînc ca de obicei, mîncare obişnuită adică, să prelungesc sentimentul de home alone, aşa că am pescuit două plicuri de supă instant, uitate în fundul dulapului de nişte ani. Le-am aruncat în apă fiartă, cu sentimentul plăcut al copilului care face ceva interzis. Ca atunci cînd părinţii au plecat din oraş iar eu l-am chemat pe Edi cel gras să doarmă la mine, testîndu-ne capabilităţile culinare, noi doi, băjeţii. Hai să facem ouă româneşti, mi-a spus el atunci, vesel. Cum sînt alea, l-am întrebat curios. Simplu, mi-a zis, fierbi apa şi pui ouă, ies ca un soi de ochiuri fără ulei. Prostul de mine, l-am ascultat. Edi, da... era gras şi nesimţit în acelaşi timp. Am auzit că a murit într-un accident acu' nişte ani, el la volan, beat, amanta alături. Cum a trăit, aşa a şi murit, săracu'. Am băut supa cu conştiinciozitate, ca pe-un medicament, în liniştea casei. M-am simţit bine, auzindu-mi gîndurile. După aia am aprins laptopu', mi-am verificat mailurile şi traficele, apoi am băgat cornu-n pernă, erou binemeritîndu-şi odihna, după lupta cu balauru'. Filmul s-a rupt pe nesimţite, aşa cum e, dealtfel, firesc.
P.S.: Au trecut două zile deja şi încă n-am aprins televizorul ori radioul. Ciudat, ce bine mă simt cînd e linişte.
P.P.S.: Şi pentru că dintotdeauna mi-a plăcut clipul ăsta, ei bine, na, îl pun.
DJ Project - Două anotimpuri
P.P.P.S.: Plînsul a venit abia a treia zi după amiază, după ce am făcut curat în baie şi aproape în toată bucătăria. Dureros şi tăcut şi el, ca o descătuşare.
