NEGRU, DE TOHANI

Azi mi-au ieşit cam toate, cu muncă. Ce-i drept, nu de-a gata. Am rîs, am muncit, am analizat, am privit, m-am lăsat pozat, am bîrfit, am fumat, am glumit, la sfîrşit am fost chiar şi umpic obosit... Am avut în final un sentiment de linişte, de echilibru, aş putea zice chiar de accomplishment, din cauza căruia nici cîinii care mă latră de regulă dintr-o curte, în drumu' spre casă, nu m-au mai lătrat în seara asta. I-am privit în ochii lor negri, de ciobaneşti germani şi i-am întrebat, cu voce joasă şi-un zîmbet, prin gard: Ce faceţi, măi, băieţi?... M-au privit lung înapoi, cu urechile ciulite, tăcuţi, cu o negrăita speranţă parcă. Şi-o zecime de secundă m-am simţit de parcă i-aş fi minţit, de parcă i-aş fi trădat, dîndu-le speranţa că voi fi bun cu ei, că pînă la cîineasca lor moarte îi voi însoţi, zi de zi, că-i voi peria şi-i voi mîngîia, că alături de mine cîte zile-or trăi, grij nu vor avea... Oare a arăta cuiva bunătate, a-i da o speranţă, a-i împărtăşi un vis, e-un lucru atît de rău?... Oare-i devii dator prin asta cu însăşi împlinirea acelui vis, a acelei speranţe?... Şi asta de ce, fiindca acela n-are destulă imaginaţie?... Fiindca n-are capacitatea de-a se ridica, din cenuşa esecurilor proprii, prin propriile lui forţe?... Oare domnia cumplitei legi a talionului, după atîta amar de vreme, încă nu s-a încheiat?... Oare am ajuns să răspundem cu capul pînă şi pentru intenţiile noastre bune?...

Vinu' din pozǎ fu bun, îl primii nu mai ştiu exact cînd şi de la cine, demidulce, cică. Că tot primesc, de sărbători. Da' numa' roşu, nicicum alb... Oare oamenii ăştia chiar n-au aflat că-s predispus la hipertensiune?...

Şi uite-aici o combinaţie care trebuia făcută, de mult: Pillars of Versailles by DJ Drunken Master ( :P ) & The Freeway Race from Matrix Reloaded. Ei bine asta, da, ridică cu adevărat tensiunea...