PRETEXT: Robotic Love, by TOSHIBA
Robotul
Kenji stă absolut nemişcat, drept, procesînd, în timp ce lumina chioară a lămpii de veghe din laborator sapă umbre nete pe trăsăturile lui, stilizate. E noapte şi, conform protocolului obişnuit, ar trebui să se dezactiveze, pînă dimineaţa următoare. Însă... ultima variantă de soft, încărcată în seara asta, nu-i dă pace. Mai rulează o dată programul complex, observînd corelaţiile surprinzătoare, analizînd consecinţele, extrapolînd...
Mda, interesant, îşi notează în logfile.
Deci asta văd oamenii, cînd se privesc unii pe alţii... Deschide ochii în noapte, trecînd în revistă imaginile atît de familiare ale laboratorului, locul în care a trăit pînă acum, încă de la punerea lui în funcţiune. Fără prezenţa oamenilor, i se pare acum atît de... lipsit de semnificaţie. Chiar şi păpuşa, inertă, aruncată acum într-un colţ, îi pare, ca niciodată pînă acum, neînsufleţită, degeaba. Lipsa senzaţiei obişnuite de ataşament faţă de ea declanşează un trigger, aşa că marchează evenimentul în logfile, pentru a-l analiza mai tîrziu. Îşi mai roteşte o dată privirea prin tot laboratorul, exersîndu-şi noile percepţii, îmbunătăţite, precum şi noile lor interpretări, date de versiunea îmbunătăţită de soft. Apoi, ca niciodată, simte nevoia să se aşeze pe-un scaun,
să se... relaxeze?!... de parcă ar avea nevoie de relaxare, el, Robotul! Făcînd asta, se întreabă de ce o face, notînd ciudaţenia în logfile. Şi imediat înainte de a se dezactiva, mai are timp să remarce şi să marcheze în logfile gestul atît de firesc cu care îşi pune cotul pe masă, sprijinindu-şi obrazul în palmă. Nu mai apucă să analizeze procesul, cauzele şi efectele, prins în procedura de shut down.
Mîine va avea timp pentru toate, notează
Kenji o ultimă concluzie, după care rămîne complet nemişcat.
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "KENJI IN LOVE" ***