luni, 20 ianuarie 2014

... DESEORI...

Mairead Conlon - Purple Rain [The Voice UK 2014]


Uneori (... deseori?...) oamenii te pot dezamăgi. Ideea e să n-o iei personal, fac şi ei atîta cît pot.
La urma urmei, nu trebuie să ai aşteptări de la alţii. Sau cel puţin n-ar trebui...

Update matinal
Aseară, un prieten mi-a spus că dacă sufăr de singurătate şi mă apucă dorul de a vorbi cu.. cineva, să-l sun. Mi-a mai spus că arăt din ce în ce mai bine de la o zi la alta, că îmi revin. Că par mai.. împăcat. Aferim.
În dimineaţa asta, în drum spre scîrbici, am trecut pe lîngă un homeless. Stătea pe o bancă, cam vis-a-vis de Secţie. Un homeless, nu un aurolac. Cam 35 de ani, îmbrăcat destul de gros. Tot avutul personal era într-o plasă enormă de Metro, lîngă el. Mînca dintr-un iaurt, cu bucăţele de pîine. Părea împăcat cu situaţia.
M-am întrebat ce diferenţă fundamentală e între noi.

Niciun comentariu: