SIRENS IN MY HEAD..

Andrea Santiago Stønjum - False Alarm [The Voice Norge 2017]

O melodie cu adevărat frumoasă, una din puţinele ascultate de mine în ultima vreme, şi interpretată aproape perfect. Nu are legătură cu ce voi scrie mai jos, dar chiar merită.

Zilele astea am reuşit, sper / cred, să pun punct unei agresiuni continue asupra mea, care a durat ceva mai mult de 5 (cinci) ani. Sau am făcut, cel puţin, nişte paşi serioşi în direcţia asta. Cum? Fiind foarte foarte ferm şi dur, neplăcut de dur. De regulă suport agresiunile de gen, dar acum n-am mai putut, mi s-a luat.
Fiindcă am si eu problemele mele, care-mi consumă mult timp şi energie. Și am ajuns să nu mai am energie pentru mine, pentru ale mele, suportînd agresiunile altora. În sfîrşit..
Mai ales că, în ultima vreme, m-am pomenit aplicînd tactica "efortului minim necesar" pentru a face un lucru, oricare ar fi. De ce?.. Aţi ghicit, fiindcă am trecut prin nişte gropi, multe şi dese. Cumva, funcţionez "la avarie". Nu strig după ajutor, ca.. alţii, fiindcă sînt conştient că singurul care mă poate ajuta cu adevărat sînt eu. Nu fiindcă aş fi vreun zeu, omnipotent şi omniscient, ci fiindcă totul porneşte din mine, din psihicul meu. Și singurul îndreptăţit şi competent să "lucreze" acolo e subsemnatul.
De altfel, am primit semnale de la trei inşi în ultimele zile că au trecut / trec prin stări de depresie. Am propus tuturor să-i învăţ cum se face nodul de spînzurătoare, că eu chiar ştiu. Just in case, le-am spus. Nici unul dintre ei n-a rîs, deci chiar erau loviţi. Depresia bîntuie, carevasăzica, e cumva "noua gripă".
Surprinzător sau nu, pămîntul ne ţine în continuare pe toţi.