Aseară am trecut pe la ghereta de tablă a celor din Voinești, de la intrarea în Vatra Lú. Am luat niște miere de data asta, neprocesată industrial, ca în alte părți. Cică mierea polifloră de acolo e adunată mai ales din flori de pomi fructiferi, că e zonă de deal. Apoi, la plecare, mi-a căzut privirea pe niște borcane cu o pastă roșie-grena, și am întrebat ce e. Dulceață de ardei iute, mi s-a răspuns. În amestec cu ardei kapia, să aibă gustul mai bogat. Cică se folosește ca condiment la cărnuri, precum hreanul.
Apoi am ajuns acasă, unde m-am lămurit că există mai multe soiuri de ură. Pe lîngă ura obișnuită, nivelul “classic”, în care nu vrei să mai ai de-a face cu cel pe care-l urăști, și încerci tot ce poți să-l ții la distanță, inclusiv prin durități verbale, mai există un alt nivel se pare, superior. Ura “advanced”, unde cel ce te urăște face tot ce poate să te distrugă. Te atacă permanent, te hărțuie. Încearcă să-ți inducă idei subliminale negative așa încît să ajungi să-ți faci singur rău.
Ooo..k, mi-am zis. De asta s-a inventat mila, să îți fie milă de astfel de.. “oameni”. Asa că m-am apucat gospodărește să-mi reconfigurez toate filtrele anti-hărțuire, de pe telefon și calculatoare. Și cred că am reușit ceva special în sensul ăsta, că s-a făcut brusc liniște. Fiindcă, așa cum am mai spus-o, nu mor caii cînd vor cîinii.
Dulceața de ardei iute e grozavă, iar mierea e groasă și foarte parfumată, cum spuneam.
Iar liniștea de tine, ei bine, liniștea, e.. superbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu