Phoenix - Preludiu [A oilor / Jocul timpului]
Îmi pare rău pentru tine, că nu înţelegi.
Pe mine, cel ce sînt, nu mă poţi distruge.
Poţi zgîria doar coaja, poţi atinge carnea cel mult, esenţa mea însă e imuabilă.
Eu exist independent de tine, şi nu am nevoie de tine să fiu ceea ce sînt.
Hai, plăteşte-ţi vrăjitoarele, caută fire de-ale mele de păr creţe prin pat, dacă găseşti. Fă incantaţii, spumegă-ţi pocalul, vorba aia. Fă tot ce poţi să ma distrugi. Te voi privi cu un zîmbet îngăduitor de pe margine, ca pe copii care se bat cu săbii de lemn şi se imaginează cavaleri vestiţi, cînd de fapt sînt doar nişte mucoşi.
Voi muri într-o bună zi şi eu, ca tot omu', şi fii convinsă că nu va fi meritul tău. O voi face cînd îmi va veni vremea, nu mai devreme, nu mai tîrziu. O parte din mine abia aşteaptă, în timp ce cealaltă parte ştie precis că subsemnatu' mai are multe de tras pe aici, aşa că va mai sta o vreme.
Îmi pare rău pentru tine că doar atîta înţelegi, că un om se ia în stăpînire şi-atît, cu agoniseala lui cu tot. Că ai gîndire preistorică, tribală. Animalică, sălbatică..
Și îmi mai pare rău că nici un judecător din cer ori de pe pămînt nu te va ajuta cu "reperatul onoarei tale", cum zicea Caragiale. Care onoare?..
2 comentarii:
Aproape că nu-mi vine să cred că lucrurile au ajuns atât de departe.:(
.. Și încă încearcă să continue..
Trimiteți un comentariu