Images from Count of Monte Cristo [2002]
Oamenii care au suferit şi au scăpat cît de cît întregi au genul ăsta de charismă, de parcă au ajuns în lumea asta din întîmplare, şi locul lor e altundeva. Acolo unde nu e întristare, nici suspin, gen. Naşpa, că simt că încep să eman şi eu ceva de genu'. Alţii deja m-au simţit, şi deja îmi dau semnale de supunere, atît formale, cît şi informale.. Naşpa, indeed.
De ce e naşpa?.. Fiindcă nu asta am vrut de la viaţă. Am vrut să fiu unul dintre ei, atît. Nu s-a putut.
Am vrut să fiu normal, vorba aia, ca ţiganu', cu pirandă, puradei, cu căruţă şi cal, cu căţel şi purcel. Și cu datorii la bănci, eventual. Nu să fiu considerat înţelept, consigliere, brain. Nu să primesc "acte de credinţă".. Că eu am făcut aşa ceva numai şi numai cînd n-am avut de ales.
Cică trebuie să te mulţumeşti cu ce-ţi dă viaţa, să nu faci pe interesantul. Că nemulţumitului i se ia darul.
Oi vedea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu