Images from Love, Actually [2003] - Jump
După (încă) trei zile şi mai ales nopţi de discuţii interminabile, cu spatele înţepenit, vederea în ceaţă şi cu o durere de cap demnă de Cartea Recordurilor, am înţeles şi eu, idiotul, că vorbesc cu pereţii. Ba chiar pereţii cred că ar fi reacţionat cu mai mult bun simţ decît contrapartea mea de discuţii. Aşa că am trecut pe pilot automat şi am rezolvat problema tehnic, cum ar fi trebuit s-o fac de foarte multă vreme. După aia am avut un sentiment de uşurare, în liniştea care a urmat. Chiar am dat drumul la muzică şi-am schiţat cîţiva paşi de dans, de unul singur, prin casă :). A golden oldie for a golden oldie, indeed. M-am gîndit atunci că Macedon, tăind nodul ăla vestit cu sabia, a simţit o uşurare comparabilă cu a mea.
La urma urmei, ce rost are să-mi consum în exces energia ca să-i tot explic şi explic, unei fiinţe opace la orice idee venită din afara propriului ego monstruos?.. Da, aşa e, o să se tot dea cu fruntea de pragul de sus, crezîndu-se buricul pămîntului. O să încaseze, probabil, eşec răsunător după eşec răsunător. Asta e, ar spune prietenul meu din tinereţe, Ovidiu, un prost dus, o pîine-n plus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu