TAKE.. THAT

Take That - How Deep Is Your Love

Ne-a citit cineva zilele astea un articol din Times New Roman, în care se spunea povestea tristă a unor refugiați sirieni care, debarcați fiind de traficanții lor turci din tavanele duble ale autocarelor în Drumul Taberei, i-au întrebat pe cetățeni unde e o gură de metrou, să se ducă și ei în Centru. Cică erau să mănînce bătaie de la băștinași, care s-au supărat tare rău că sirienii ăia venetici își bat joc de ei, oameni necăjiți, fără acces la civilizație și fără speranța de-a mai ieși vreodată din gropi și noroaie.
Și, revenind la subiectu' postării, dupa acest intermezzo dulce-amărui, pun pariu pe ce vreți că există pe-acolo, prin cartierul acela plin de noroaie și de culoare locală, o.. doamnă, foarte respectată de altfel în cartier, specialistă neîntrecută în a păstra aparențele, care are o pivniță plină cu bărbați, pe care i-a atras unu' cîte unu' cu farmecele ei, cu scopul de a-și face poftele cu ei și-atît. Toți frăieștenii ăia s-au îndrăgostit la un moment dat în mod unilateral de ea, ceea ce-i ține legați acolo, exact ca în videoclip. Pentru a ne-o putea imagina mai ușor, am putea să-i dăm și un nume, imaginar desigur, de exemplu Mihaela.
Și-au fost zice-se mai mulți nefericiți masochiști din ăștia care-au căzut în plasa distinsei doamne de-a lungul vremii. Le-am putea da chiar și lor nume, imaginare desigur și ele. Așea, de amoru' artei. De pildă: Raul, Valeriu, Vlad, Gabriel, Robert, Mihai, Octavian, Iulian, Andrei Radu, Alin, Luigi, Ciprian.. și lista continuă, că distinsa doamnă e o persoană plină de resurse nebănuite, pe care le folosește la limita ruperii, ca să zic așa. Unii dintre ei au reușit să scape, și de frică să nu fie prinși din nou, au fugit prin țări străine, ori măcar dincolo de vreun lanț muntos înalt. Și-au ros funiile pe furiș, apoi au fugit, șobolănește, în toiul nopții, fără să se uite în urmă. Alții și-au ținut respirația, cînd au fost aruncați legați în apă, o parte reușind să ajungă la mal. Și totuși încă mai sînt acolo cîțiva, în pivnița aia, prinși încă în mreje. Și cu certitudine vor mai apărea și alții noi, cît de curînd. Fresh meat..
Cîțiva dintre băieții ăia, după ce au scăpat, au luat zice-se legătura unii cu alții. Și au schimbat ceva impresii. S-au minunat de asemănările izbitoare dintre poveștile lor, cu faze ca trase la indigo. Au aflat că, uneori, poveștile lor s-au și suprapus, fiind fără să știe în competiție, în cîte unul din.. "proiectele" distinsei doamne. Au ajuns la concluzia, printre altele, că au de-a face cu un succubus, care se hrănește cu energia lor vitală. Și că singura lor șansă de a trăi relativ normal cîte zile le-o mai lăsa Dumnezeu pe Pămînt e să păstreze distanța de minim 500 metri de ea, în ciuda cîntecelor de sirenă cu care sînt încă ademeniți dinspre respectivul cartier.
Pun pariu pe ce vreți voi că povestea distinsei doamne plină de pofte trupești și cu pivnița plină de masculi înrobiți continuă, acolo, în cartierul acela uitat de vremuri și izolat de civilizație. Dacă o să mai aud ceva, o să vă țin la curent..