UN VIS FRUMOS

Ed Sheeran - Thinking Out Loud

Da, sînt genul ăsta de visător. Și voi fi în continuare, cîte zile voi mai avea. Nu contează că nu mi s-a întîmplat așa ceva în viața reală. Nu contează că e puțin probabil să mi se mai întîmple de-acum încolo. Eu asta visez și asta voi visa în continuare. E pur, e curat, e ideal, e frumos.

Mi s-a propus, zilele / săptămînile / lunile astea, o așa-zisă “relație de prietenie”, de către o femeie care m-a respins, ca partener și ca bărbat, după o îndelungată perioadă de certuri și încercări ale ei de a mă domina - încercări care s-au concretizat, pentru mine, într-un lung șir de lovituri emoționale încasate, destul de dureroase. Nu înțelege în ruptul capului de ce nu accept relaționarea propusă de ea, ba chiar o resping și eu, la rîndul meu, deși i-am spus din timp că aici se va ajunge, în caz că mă respinge. Există două motive foarte serioase care m-au făcut să procedez așa. Mai întîi că m-a respins, ceea ce înseamnă că voi fi un respins în continuare, indiferent cum va evolua așa-zisa “relație de prietenie”. Iar eu nu văd de ce m-aș preface că-i sînt prieten, eventual să ascult “prietenește” detalii despre vreo viitoare relație de-a ei cu altul / alții, cînd sentimentele mele au fost - și încă mai sînt, din păcate - de cu totul altă natură. A încercat deja să facă așa ceva, iar eu am simțit cum încolțește în mine un nou sentiment, și anume ura. Apoi, fiindcă o astfel de relație mă va ține legat emoțional de ea, blocîndu-mi orice șansă de a mai găsi iubire în altă parte vreodată. Ceea ce suspectez că și-a propus, în sinea ei, și anume să mă țină legat de ea. Din răzbunare, evident.

Pentru ea, aceste argumente nu au valoare, așa că încearcă în continuare să-mi impună dorita “relație de prietenie”, cu o totală lipsă de respect fată de ceea ce vreau / am decis eu. Mă caută la cîteva zile, dîndu-mi mesaje pe mail și pe telefon. În mod evident, e o ființă egotică. Nici acum, precum nici în trecut, nu i-a păsat vreodată de ceea ce vreau eu, cîndva potențialul ei partener. Aș zice că mai e o motivație aici, ascunsă: își dă seama, probabil, că a depășit o limită prin toate răutățile pe care le-a făcut (deși nu va recunoaște vreodată așa ceva) și încearcă cumva să dreagă busuiocul. Să își liniștească, în modul ăsta sucit, bruma de conștiință pe care poate că încă o are. Adică, iată, cît bine mi-a făcut, dîndu-mi “prietenia” aia valoroasă a ei, gen. Ce nu vrea / nu poate să înțeleagă e ca eu n-aș accepta-o niciodată ca prieten, fiindca nu are calitățile necesare de a fi cu adevărat prieten cuiva, fiind genul care încearcă să se înstăpînească peste ceilalți.

Cam asta-i povestea, spusa foarte-foarte pe scurt. Așa că am pus un filtru în Gmail, drept pentru care mailurile ei intră acum direct în Trash. Am șters-o din lista de Yahoo și am pus-o în Block List. Mi-am închis Vodafone-ul și, ca să fiu sigur că nu-l deschid - că și cu mine trebuie să lupt, futu-i - am împrumutat cuiva telefonul ăla. Reset to factory, mii de mesaje sms șterse, gen. A mai rămas doar Orange-ul, unde încă îmi mai dă mesaje, însă cu oarecare autocontrol, fiindcă acolo o costă. Să văd cît o mai ține. Dacă va depăși o limită și acolo, probabil voi ajunge să testez pe ea toate aplicațiile de blocare a apelurilor și mesajelor din Play Store. Tehnologia poate fi utilă, uneori, în cazuri din astea. Cazuri de.. stalking.