Cai negri alergînd prin noapte, nebuni. Scîntei lungi la fiecare lovitură a copitelor în caldarîmul de cremene. Miros persistent de cremene arsă. Fornăit înfundat, ca prin vată. În față viitorul, în spate trecutul, tăcere-asurzitoare de jur împrejur.
Alergați, caii mei nebuni, prin zi și prin noapte, alergați. Ca vîntul și ca gîndul, luați în copite pămîntul, atîta vreme cît încă mai bate o inimă-n mine. Vom mai fi împreună, se pare, pentru încă o vreme...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu