Mîţa de pe scara mea :)
Azi-dimineaţă, carevasăzică, mîţa era preocupată, de la coadă pîn' la mustăţi, de un porumbel care se dezmorţea pe pervaz, de partea cealaltă a geamului scării, armat cu plasă metalică. Am putut s-o privesc de aproape pe mîţă azi, atenţia ei fiind acaparată complet de zburătoarea de dincolo de geam. Am încercat s-o sperii, am testat chiar de cîteva ori şi celebrul pîs-pîs - nimic. Ea vedea şi auzea doar porumbelul, de parcă geamul armat dintre ei nu conta. Şi-atunci mi-a picat fisa: dumneaei mîţa nu înţelegea geamul. Era ceva mai presus de înţelegerea ei pisicească, sensul geamului, ca limitare. Aparent percepea bariera, fiindca nu se-arunca de nebună în geamul închis, însă nu procesa mai departe de-atît, rămînînd blocată, cumva, în proiect, în intenţia / nevoia ei de-a înşfăca porumbelul. Mi-am permis să rînjesc de unul singur în lumina mohorîtă a holului, păi eu am întîlnit şi oameni, nu doar pisici, (alţii, cică aşa tre' sa zici cînd vrei să baţi un apropos fin... am citit recent undeva), care-şi propun să înşface ori să controleze ceva, uneori alţi oameni, neluînd în seamă limitarile obiective, iar în cazul cînd e vorba de oameni, de voinţa acelora. Rămînînd, acei alţii, blocaţi în proiect. Precum mîţa de pe scara blocului meu.
Am simţit pentru cîteva clipe
Mai jos, un cîntecel ce mi s-a parut potrivit pentru mîţă, aşa cum am văzut-o manifestîndu-se azi, cumva detaşat, din afară. Cu privirea fixă, uşor disperată...
Blondie - One Way Or Another (Live Midnight Special 1979)
4 comentarii:
pisicile...nu gandesc dar intuitie au :)
Pisicile nu "trag" la mine. Le-nţeleg comportamentul, aşa că nu-mi fac iluzii asupra lor. Probabil că intuiesc asta la mine, în consecinţă mă ocolesc şi ele.
De fapt, ne cam ocolim reciproc.
aici se potriveste banalul "nimeni nu e perfect" :)
Îhî... adică nici eu, da' nici pisica :)))))))
Trimiteți un comentariu