marți, 25 decembrie 2012

EL NIÑO

Catedrala Sf. Spiridon Nou

Am intrat ieri acolo cu sufletul rece, sincron cu frigul de-afară. N-aveam habar în momentele acelea că înlăuntru, sub cuplola impresionantă, unică, în formă de ou - eclectică, aveam să aflu mai tîrziu - urma să-mi recapăt liniştea. S-a întîmplat după numai cîteva minute, în lumina caldă a candelabrului enorm, suspendat în lanţuri grele de patru puncte ale cupolei. Atunci am văzut, în mulţime, copilul. Era mic, în jur de doi ani cred, un pic înainte de a deveni conştient de sine - mi-am dat seama după privire. Stătea singur în picioare. De mînă îl ţinea mama, tînără, blîndă, atentă la orice mişcare a lui. Mi-au acaparat atenţia, fără să fi făcut ceva în mod special. Am simţit / înţeles brusc de ce, în clipa în care mama a închinat copilul, prea mic pentru a-şi face singur cruce, atunci cînd s-a închinat toată lumea din catedrală: erau perfect integraţi în atmosferă, nu aveau nimic discordant în atitudine. Copilul era imaginea pură a nevinovăţiei, iar mama era complet naturală, firească, fiind lîngă el, împreună cu el. [....]
Atunci am simţit / înţeles ca aşa trebuia să se-ntîmple. Am simţit / înţeles că în mod firesc, pentru a se întrupa, Nemărginirea a ales Nevinovăţia. Am simţit / înţeles că o astfel de putere nu putea fi dată decît Nevinovăţiei. Am simţit / înţeles că doar o femeie, în adevăratul sens al cuvîntului, o Mamă, poate avea grijă ca nimic să nu se-atingă de Nevinovăţie. Am simţit / înţeles că nouă, bărbaţilor, nu ne este dat privilegiul ăsta. Am simţit / înţeles şi de ce: pentru ca noi, bărbaţii, prin firea noastră, să putem avea grijă de mamă.
A fost o chestiune de clipe, pentru mine, simţirea / înţelegerea firescului acestui moment. A fost un dar. Atunci cînd am ieşit din catedrală, după miruire (pe frunte şi pe mîini, aici) zîmbeam, iar sufletul îmi era cald. Nici măcar nu mai simţeam frigul de-afară. Pentru că am avut parte de simţirea firescului unui moment. Pe limba mea, adică: am înţeles, simţind.

Sfînta sărbătoare a Naşterii Domnului Isus să vă aducă noi începuturi, cetitorilor. Urez asta şi creştinilor şi ne-creştinilor, fără osebire. Gîndul bun să v-atingă pe toţi cu aripa lui. Să v-aducă linişte în suflete şi lumină în priviri.

Music: Carol of the Bells by Libera; Images from: Deviant Art, Elf Wood, The Photography Blogger

12 comentarii:

pandhora spunea...

delicata emotia pe care ai transmis-o...
am simtit adevarul atat de clar si firesc al celor spuse de tine...
Craciun fericit!

JOKER spunea...

Cele mai frumoase clipe, cînd Dumnezeu ne vorbeşte prin oameni.
Mulţumesc de urare. Crăciun fericit!

DaenIris spunea...

:)
Frumos!
Sărbători fericite, domnule aflat în propria-i zeamă!

JOKER spunea...

Mă bucur că ţi-a plăcut.
Mulţumesc de urări. Fericirea, da.. avem mare nevoie de ea.
Sărbători fericite şi un An Nou mai bun!
:)

ici-colo spunea...

Asa si este.

Sarbatori frumoase, si un 2013 formidabil sa aveti, Ochi-de-Oţel!

A, si sa sti ca imi place momentul de expansivitate IV, cu tot cu noul look :)

JOKER spunea...

Sărbători frumoase şi Domniei-Tale!
Mă bucur că ţi-ai făcut timp să treci pe-aici. De cînd te-aştept...
În rest, toţi aşteptăm să se-ntîmple odată binele şi fericirea. Să dea Dumnezeu!
:) poza e "de sezon"...

pandhora spunea...

ma bucur mult ca anul asta te-am "redescoperit" :)
te imbratisez cu tot dragul urandu-ti un 2013 asa cum ti-l doresti tu!
la multi ani!

JOKER spunea...

:)
Mulţumesc, Pandhora!
Fericire îţi doresc, în Noul An!
:)
(... eu ma întorc la pandişpanu' meu şi la crema de ciocolată cu cafea, mai sînt doar cîteva ore...)

Dreamer spunea...

La multi ani si pofta buna la pandispan!

JOKER spunea...

:) Mulţumesc, Dreamer!
Fie ca în Noul An să ţi se-mplinească visul...
La mulţi ani şi ţie!

ici-colo spunea...

Ochi-de-Oţel, Momentul IV parea mai vesel! te rog, intoarce-te la el!

La Multi Ani Frumosi, dragilor!

JOKER spunea...

... Într-o bună zi, mă voi întoarce...
Un An Nou mai bun şi ţie, maestre!